La împlinirea a 150 de ani de la naștere, dr. Aurel Lazăr a fost omagiat vineri, 5 august, în muzeul care îi poartă numele. Simpozionul dedicat personalității acestui reprezentant de seamă al Oradiei și Bihorului a fost organizat de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, în colaborare cu Universitatea din Oradea.
Moderatori au fost dr. Ioan Ciorba (Muzeul Țării Crișurilor) și prof. univ. dr. Corneliu Pădurean (Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad). Cuvântul de deschidere a manifestării i-a aparținut prof. univ. dr. Gabriel Moisa, managerul Muzeului Țării Crișurilor Oradea, după care au prezentat comunicări dedicate subiectului următorii invitați: Cristina Pușcaș (Muzeul Țării Crișurilor) – „Bihoreni în Cetatea Unirii. Portrete ale participanților la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia”; Corneliu Pădurean (Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad) – „Contemporani arădeni ai lui Aurel Lazăr”; Sabina Horvath (Muzeul Țării Crișurilor) – „Mărturii documentare privind participarea țărănimii din Bihor la efortul de susținere materială a armatei române, după Marea Unire”; Augustin Țărău – „1919 – Aurel Lazăr în disputa dintre doctrina regionalismului și cea a centralismului”; Ionuț Ciorba (Muzeul Țării Crișurilor) – „Regulamentul de organizare a Municipiului Oradea din anul 1922”; Cristian Culiciu (Muzeul Țării Crișurilor) – „Dezvoltare și criză. Oradea în timpul mandatului de primar a lui Aurel Lazăr”; Doina Gabriela Ananie (Muzeul Țării Crișurilor) – „Aurel Lazăr în fotografiile de epocă din colecțiile Muzeului Țării Crișurilor; Petru Ardelean (Muzeul Țării Crișurilor) – „Aspecte din activitateaculturală a lui Aurel Lazăr”.
„Bihorenii s-au prezentat la Alba Iulia într-un număr impresionant. Pe lângă delegații oficiali aleși, care au intrat în sala mare a Unirii, am identificat încă 106 persoane din Bihor, care, din proprie inițiativă, au participat la acel moment istoric de la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918. Practic, delegații, respectiv participanții din Bihor, au reprezentat cea mai mare participare la acel moment istoric”, a spus, printre altele, dr. Cristina Pușcaș.
Ea a menționat că, în ce privește județul Bihor, pe lângă Roman Ciorogariu, episcop ortodox al Oradei, și Demetriu Radu, episcop greco-catolic al Oradiei, avem și alte personalități, care au provenit din lumea satului, țărani care, din proprie inițiativă, au luat parte la marele eveniment de la Alba Iulia.
„Părintele Gheorghe Bordașiu, alături de părintele Nicolae Maliţa, au fost primii bihorenii care au rostit „cel dintâi Amin” în dimineaţa de 1 decembrie 1918, în Biserica Ortodoxă „Sfânta Treime” din Alba Iulia, unde s-a ținut slujba oficială ortodoxă, concomitent cu cea greco-catolică de la biserica apropiată”, a mai punctat Cristina Pușcaș.
Cine a fost Dr. Aurel Lazăr?
S-a născut în 5 august 1872, la Oradea, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind avocat. Urmând cariera tatălui, devine la rândul său avocat şi doctor în ştiinţe juridice.
Personalitate marcantă a vieţii cultural-politice orădene, dr. Aurel Lazăr s-a implicat cu dăruire şi înaltă competenţă, în procesul de constituire şi consolidare a României Mari. A reprezentat cercul electoral Aleşd la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, unde s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş cu patria mamă, România.
Ales membru al Marelui Sfat Naţional, Aurel Lazăr devine, de asemenea, membru al Consiliului Dirigent, guvern provizoriu în cadrul căruia deţine funcţia de Ministru al Resortului de Justiţie.
Marele om politic bihorean s-a evidenţiat în dificila acţiune de încadrare a Transilvaniei în structurile politice şi culturale româneşti după anul 1918 ocupând numeroase funcţii importante: vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor, preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc, filiala Bihor (din anul 1926), vicepreşedinte al Reuniunii culturale „Cele Trei Crişuri”, primar al municipiului Oradea etc.
Muzeul Memorial „Aurel Lazăr” funcţionează în casa familiei Lazăr, construită în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Casa Lazăr are o valoare istorică deosebită, deoarece într-una din încăperile sale s-a semnat, la 12 octombrie 1918, Declaraţia de Independenţă a românilor cuprinşi în ţinuturile Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului faţă de Imperiul Austro-Ungar.
