8 Martie este „Ziua Femeii” de mai bine de un secol, dar începuturile ei nu sunt legate de flori, dulciuri și bucurie. Ideea a apărut într-o perioadă în care femeile erau grav nedreptățite și începeau lupta pentru drepturi. Au fost la început greve, violențe, proteste uriașe. Politica avea și ea multe de spus pe atunci. Cum a devenit 8 Martie o zi de bucurie?
Istoria Zilei Internaționale a Femeii este strâns legată de mișcarea feministă și de lupta femeilor pentru drepturi sociale și politice. Primele semne că va exista o zi dedicată femeilor sunt din secolul al XIX-lea și au fost inspirate de luptele sociale și politice ale doamnelor.
Două evenimente sunt considerate ca fiind precursoare ale Zilei Internaționale a Femeii: în 1857 a avut loc un protest al femeilor care lucrau in industria textilă din New York, motivele fiind condițiile de muncă foarte grele și salariile scăzute. Protestatarele au fost atacate de polițiști. Doi ani mai târziu, angajatele industriei textile din New York și-au format primul sindicat. Erau vremuri în care, pentru muncă similară, femeile primeau mult mai puțini bani decât bărbații.
În anii 50 ai secolului trecut a circulat o informație, care s-a dovedit falsă, cum că prima „Zi a Femeii” ar fi fost sărbătorită la New York în 1907, pentru a marca 50 de ani de la protestul femeilor textiliste. Nu există vreo dovadă că s-ar fi ținut o astfel de sărbătoare în 1907.
În anul 1908, aproximativ 15.000 de femei au manifestat în New York, cerând salarii mai bune, scăderea timpului de muncă și dreptul la vot. Acesta a fost primul eveniment important al mișcării „sufragetelor” din SUA.
Cu siguranță o „zi a femeii” a fost sărbătorită în 1909, dar a fost o zi Națională a femeii, nu „internațională” – „National Woman’s Day”, ca parte a unei campanii organizate de Partidul Socialist din SUA „Socialist Party of America”.
În 1910, o femeie socialistă din Danemarca, numită Clara Zetkin, a propus ca 8 martie să fie declarată Ziua Internațională a Femeii, în cadrul unei conferințe a Internaționalei Socialiste de la Copenhaga. Ziua ar fi trebuit să fie sărbătorită în fiecare an, în toate țările, drept o modalitate de a atrage atenția asupra luptei pentru drepturile femeilor și pentru egalitatea de gen.
Primul „8 Martie” a fost sărbătorit în 1911 – în Austria, Danemarca, Germania și Elveția – cu manifestații și evenimente publice organizate de către femei și organizațiile întemeiate de acestea. În 1913, Ziua Internațională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima dată în Rusia, iar în anul următor, 1914, femeile din mai multe țări europene au organizat mitinguri pentru a protesta împotriva Primului Război Mondial.
În Rusia, pe 8 martie 1917 (23 februarie pe stil vechi), femeile din Petrograd (St Petersburg) au făcut o grevă în semn de protest față de condițiile precare de trai, față de penuria de alimente și față de război (două milioane de ruși muriseră în primul Război Mondial).
Această grevă pentru „pâine și pace” a fost unul dintre evenimentele care au dus la Revoluția din Octombrie, evenimentul care a determinat căderea guvernului țarist și abdicarea țarului Nicolae al II-lea, iar bolșevicii au venit la putere.
După preluarea puterii, liderii bolșevici, inclusiv Vladimir Lenin, au adoptat 8 martie ca zi oficială a sărbătoririi realizărilor femeilor și a drepturilor lor. Guvernul provizoriu bolșevic le-a acordat femeilor și dreptul de vot.
Alexandra Kollontai este numele femeii care a condus manifestația de la 1917, Ea este cea care a reprezentat statul sovietic în negocierile avute în perioada noiembrie 1943 – iunie 1944 cu ambasadorul român în Suedia, Frederic Nanu, pentru stabilirea condițiilor de ieșire a României din alianța cu Germania.
Prin urmare, 8 martie a devenit Ziua Internațională a Femeii sub influența mișcării socialiste și a revoluției ruse din 1917, iar legătura cu Lenin constă în faptul că liderii bolșevici au adoptat această sărbătoare ca o formă de recunoaștere a contribuției femeilor la Revoluția Rusă
La scurt timp, comuniștii din China și Spania adoptau Ziua femeii ca sărbătoare oficială. Ziua femeii este celebrată în câteva zeci de țări.
Ziua Internațională a Femeii este declarată nelucrătoare în URSS, în 1965. Ziua Internațională a Femeii a fost recunoscută oficial de către Națiunile Unite, zece ani mai târziu. ONU a proclamat anul 1975 ca „An Internațional al Femeii,” iar perioada 1976-1985 a devenit „Deceniul ONU pentru femei”.
Regimurile comuniste din Europa de Est, inclusiv România, au adoptat Ziua Internațională a Femeii drept sărbătoare oficială și au promovat-o drept o modalitate de a recunoaște contribuția femeilor la dezvoltarea societății și de a promova egalitatea de gen. Astfel, Ziua Internațională a Femeii a devenit o sărbătoare importantă în cultura și tradiția acestor țări. În Europa de Vest, 8 Martie nu este o sărbătoare oficială și este marcată în general mai discret.
A dispărut în ultimele decenii conotația politică a zilei de 8 Martie și a devenit o zi în care femeile sunt răsfățate cu flori, dulciuri și cadouri.
În România, după cum bine știm, 8 Martie înseamnă multe flori, bomboane, mărțișoare și diverse cadouri pentru femei. Se fac și mese festive, unele doamne și domnișoare merg la spectacole de teatru sau muzică, iar altele, în vacanțe.
Copiii, încă de acum câteva decenii, fac de 8 Martie cadouri mamelor, învățătoarelor, colegelor, bunicilor și mătușilor. Se insista în anii 80 mult pe ideea de „Ziua Mamei”, se țineau mici serbări la școală și mamele erau invitate, iar copiii confecționau și ofereau mici felicitări.
Deși 8 martie nu este o sărbătoare oficială în Statele Unite, multe organizații și grupuri de „advocacy” pentru drepturile femeilor organizează evenimente și campanii pentru a aduce în atenția publică problema inegalității de gen și a drepturilor femeilor.
În ceea ce privește cadourile, în Statele Unite există o altă sărbătoare similară cu Ziua Internațională a Femeii, și anume Ziua Mamei (Mother’s Day), care are loc în a doua duminică din luna mai. În această zi, femeile și mamele primesc multe cadouri.
