Dacă actuala criză guvernamentală se va încheia cu o alianță PSD-PNL-UDMR, zilele de glorie ale lui Ilie Bolojan se vor estompa. Cel care s-a transformat în atotputernicul județului, cu oamenii proprii puși în toate posturile cheie, inclusiv prefectul Bihorului și primarul Oradiei, va trebui să cedeze mult din putere. La acest lucru va fi mai degrabă obligat decât să o facă de bună voie. Presiunea o va face în primul rând PSD, dar nici UDMR nu va sta pe tușă. Cele două formațiuni politice au pierdut orice funcție la Oradea, nu numai cele de viceprimar al municipiului și vicepreședinte al Consiliului Județean Bihor. Totul este dominat acum de PNL, iar filiala județeană a acestuia este complet în mâna lui Bolojan. El însă riscă acum să-și vadă puterea absolută considerabil cenzurată, spre profunda lui nemulțumire. Asta nu înseamnă totuși că va mai slăbi fizic catastrofal, ca la divorț.
Puțină istorie
Ascensiunea lui Bolojan începe în vremea Guvernului Tăriceanu, în 2006. Numit prefect de Bihor, aleșdanul Bolojan este chemat apoi la București, ca secretar general al guvernului. Se întoarce la Oradea candidat PNL la funcția de primar al urbei, în 2008. De atunci a câștigat trei mandate consecutive de primar, ajutat enorm de legea dată de Ponta privitor la procentul de numai 30%, necesar prezenței la vot. Votanții lui Bolojan, din toată Oradea, s-au dovedit a fi cel mult 28%, procent verificabil mai ales cu prilejul referendumului dublu, eșuat, de unire cu Sânmartinul, pe care Bolojan îl anunța ca cel mai important vot de la Revoluție încoace! Ajuns președinte al Consiliului Județean Bihor cu prilejul alegerilor din 2020, Bolojan a înțeles să-și revendice întreaga putere județeană, numindu-și oamenii în ambele funcții de vice, așa cum făcuse și la Primăria Oradea.
La precedentele alegeri din cadrul PNL, Bolojan a pariat pe Ludovic Orban, care a și ieșit învingător. Ca președinte al PNL și apoi premier al României, Orban a fost principala „pilă” a lui Bolojan la București. Cel mai vizibil a devenit acest aspect cu prilejul împărțirii în coaliția de guvernare PNL-USR-UDMR a funcțiilor de prefect. Dintr-o dată bătălia pentru funcția de prefect de Bihor a devenit una pe viață și pe moarte, mulți întrebându-se de ce oare atâta încrâncenare bolojenistă pe această funcție. Obținând-o, Bolojan își rezerva dreptul de a conduce absolut discreționar, fără ca cineva să-l mai poată contesta legal, așa cum făcuse și el ca prefect, cu primarul Petru Filip.
Bătălia pentru puterea absolută
Pentru orice observator obiectiv al drumului parcurs de Bolojan, presiunea enormă făcută de respectivul asupra lui Orban, pentru ca funcția de prefect să revină PNL, devenea un semnal de alarmă pe adresa democrației. Dorind ca în toate funcțiile puterii să aibă doar oamenii săi, Bolojan anunța de fapt instaurarea completă a dictaturii personale. În prealabil eliminase orice critică din mass media locală, cumpărând favorurile celei centrale. Mai mulți ziariști care-l criticaseră cu argumente imbatabile, și-au pierdut locul de muncă prin presiuni inadmisibile dinspre Bolojan către patronii de presă. Astfel, încă în primii ani de domnie a lui Bolojan, au plătit cu jobul atitudinea critică Florin Budea, de la săptămânalul Bihoreanul, Doru Sicoe de la Antena 1 Oradea și Dan Matea de la cotidianul Crișana. Astăzi, practic nu mai există critică în presă la adresa lui Ilie Bolojan, ceea ce ar trebui să dea serios de gândit opiniei publice. În plus, presa centrală excelează în laude și proslăviri, de parcă nu ar exista în România primar mai merituos decât Ilie Bolojan. E semnul cel mai evident că mass media centrală este cumpărată prin tot soiul de contracte. Odată rezolvată problema cu presa, urmau instituțiile care l-ar fi putut bloca în acțiunile sale, cum o pățise deja de mai multe ori.
Pentru ca jocurile să-i iasă cum își dorea, Bolojan trebuia să mai controleze, în afară de Primăria Oradea, și celelalte instituții ale puterii din județ: Consiliul Județean și Prefectura. La CJ Bihor a reușit să impună inițial, în 2008, pe penticostalul Radu Țîrle, credincios fundamentalist care se pare că nu recunoștea alt superior decât pe Dumnezeu. Nu e de mirare deci că relația respectivului cu Bolojan a devenit atât de neproductivă încât cei doi au ajuns până la urmă să nu-și mai vorbească, spre paguba atât a județului cât și a Oradiei. Prefectura a încăput pe mâna fostului pesedist Gavrilă Ghilea, ajuns în tabăra PDL a lui Traian Băsescu. Prefectul a contestat în justiție unele dintre inițiativele lui Bolojan, câștigând nu o dată, spre marea nemulțumire și pierdere de imagine a primarului de Oradea. Pentru ca acest lucru să nu se mai repete, odată ajuns la putere partidul său, în frunte cu Ludovic Orban, Bolojan și-a impus propriul prefect, încă înainte de câștigarea alegerilor din 2020, când va pune mâna pe Consiliul Județean Bihor, ca președinte. Alegerile parlamentare, care au urmat, duc la schimbarea configurației guvernamentale, PNL Orban fiind nevoit să cedeze din putere și să-l lase în funcția de premier pe Florin Cîțu. Împărțeala funcțiilor de prefect e atât de incandescentă în cazul Bihorului, încât președintele Ludovic Orban se face luntre și punte ca algoritmul stabilit să nu fie superior dorinței bolojeniste, iar prefectul să rămână în continuare în mâna PNL, în ciuda UDMR și USR. Acest enorm serviciu va fi răsplătit de Bolojan prin neralierea la tabăra Cîțu, cu prilejul alegerilor pentru funcția de președinte al PNL, din septembrie 2021.
Pentru orice observator obiectiv al drumului parcurs de Bolojan, presiunea enormă făcută de respectivul asupra lui Orban, pentru ca funcția de prefect să revină PNL, devenea un semnal de alarmă pe adresa democrației. Dorind ca în toate funcțiile puterii să aibă doar oamenii săi, Bolojan anunța de fapt instaurarea completă a dictaturii personale. În prealabil eliminase orice critică din mass media locală, cumpărând favorurile celei centrale. Mai mulți ziariști care-l criticaseră cu argumente imbatabile, și-au pierdut locul de muncă prin presiuni inadmisibile dinspre Bolojan către patronii de presă. Astfel, încă în primii ani de domnie a lui Bolojan, au plătit cu jobul atitudinea critică Florin Budea, de la săptămânalul Bihoreanul, Doru Sicoe de la Antena 1 Oradea și Dan Matea de la cotidianul Crișana. Astăzi, practic nu mai există critică în presă la adresa lui Ilie Bolojan, ceea ce ar trebui să dea serios de gândit opiniei publice. În plus, presa centrală excelează în laude și proslăviri, de parcă nu ar exista în România primar mai merituos decât Ilie Bolojan. E semnul cel mai evident că mass media centrală este cumpărată prin tot soiul de contracte. Odată rezolvată problema cu presa, urmau instituțiile care l-ar fi putut bloca în acțiunile sale, cum o pățise deja de mai multe ori. Delegații din Bihor la Congresul PNL au fost desemnați pe principiul realegerii lui Orban. Dar, știind că respectivul nu va câștiga, Bolojan a găsit soluția „neutră”, adică aceea de a-i lăsa pe soldații săi fideli de a „vota cum le dictează conștiința”. Prin acest artificiu, Bolojan lăsa deschisă portița unor viitoare înțelegeri cu Cîțu, în caz că va rămâne premier. Nu este deloc de neobservat că mulți cereau ca Bolojan să candideze la funcția de președinte al PNL și el să fie chiar și următorul premier liberal, în locul lui Cîțu.
De la mărire la decădere
La Oradea, profesorul universitar de istorie Mihai Drecin, fost parlamentar și membru în Comisia SRI, a lansat un avertisment, înainte de alegerile liberalilor, adresat lui Bolojan, prin intermediul cotidianului Crișana, în care se insinua că marele liberal orădean ar fi figurat pe listele de informatori ai Securității pe vremea când era student la Timișoara, înainte de 1989. Adevărat sau nu, Bolojan a dat curs cererii lui Drecin și nu s-a înscris în lupta pentru președinția PNL, refuzând și susținerea pe față a lui Orban sau Cîțu pentru respectiva funcție.
Evoluția evenimentelor din București, cu nesiguranța guvernamentală extinsă spre sfârșitul anului 2021, dovedește că puterea PNL s-a diluat până dincolo de orice estimări. Sprijinul la nivel central pentru Bolojan a dispărut, iar aranjamentul cu prefectul apare acum ca un nefiresc moft bolojenist, incompatibil cu buna înțelegere dintre PNL, PSD și UDMR. Pierderea acestei funcții a devenit doar o chestiune de timp, iar noul prefect își va demonstra destoinicia prin blocarea sau întârzierea oricăror inițiative bolojeniste abuzive, cum ar fi de pildă demolarea caselor orădenilor care stau în calea parcărilor „modernizatoare”, inițiate de Bolojan. Ne amintim însă cum PNL, cu Bolojan la Aleșd, milita la precedenta modificare a Constituției României, pentru „garantarea” proprietății private, nu doar pentru „ocrotirea” ei, cum susținea PSD și Ion Iliescu. Nimeni de la București nu-i poate acum garanta lui Bolojan prefectul yesmen, schimbarea acestuia fiind de fapt un mare câștig pentru democrație. După 13 ani de ascensiune netulburată, lui Ilie Bolojan I se anunță tăierea aripilor, un proces firesc într-o democrație minim funcțională…
