„Nimeni nu a înțeles ce se întâmplă. Am crezut că este un exercițiu!”, e povestea lui Albert Sahibgareev, un soldat rus care a dezertat din războiul din Ucraina, spusă de portalul rus de știri Meduza.
Soldatul Albert Sahibgareev, în vârstă de 25 de ani, angajat în armata rusă cu contract, se afla în februarie în regiunea Belgorod, la câțiva kilometri de granița cu Ucraina, unde brigada sa făcea „exerciții”. Potrivit lui Sahibgareev, soldații au tras cu artileria „spre zonele unde au fost date comanzile”, dar nu știau exact unde. Militarul și-a dat seama că acesta este un adevărat război abia după ce a început bombardamentul de răspuns din Ucraina. La puțin timp după asta, Sahibgareev a dezertat. Meduza relatează cum acest soldat din Bașkiria a ajuns în război și de ce a decis să rupă contractul cu armata rusă.
Albert Sahibgareev a visat să servească în armată. Prin urmare, după încheierea serviciului militar, în 2021, a semnat un contract pentru încă trei ani. La început, el a servit în republica sa natală, după care a fost transferat la Nijni Novgorod, la brigada 288 de artilerie a unității militare nr. 30683. La începutul lunii februarie 2022, brigada sa a fost trimisă la exerciții în regiunea Belgorod, de la granița cu Ucraina. „Nu am fost avertizați despre „operația specială”, mergeam doar la exerciții. Am ajuns și am stat, așteptând ceva.”, își amintește Albert.
Pe 23 februarie, militarilor li s-a ordonat să-și îmbrace vestele antiglonț și să nu le dea jos; au primit apoi arme automate. Cu puțin timp înainte de asta, o cantitate semnificativă de muniție de artilerie a fost adusă la unitate, mult mai mult decât este folosit de obicei în exerciții, spune Sahibgareev: „Nu ni s-a explicat absolut nimic: a fost doar o sarcină să încărcăm muniția în vehicule și asta e. Au spus că vom schimba locurile de desfășurare a exercițiilor. În fiecare zi căram muniție dintr-un loc în altul. Nimeni nu a înțeles ce se întâmplă. Am crezut că sunt exerciții”.
Militarul este sigur că șefii s-au pregătit din timp și au știut despre „operațiunea specială”, dar au ascuns-o de soldați. „Ni s-a spus pur și simplu că va avea loc un marș către acea parte [ucraineană]. De ce ei nu spun nimic? Și dacă ți se dă un ordin, trebuie doar să îl urmezi”, spune Sahibgareev.
Pe 24 februarie, brigada a început să tragă cu artileria. Sakhibgareev susține că armata nu știa în ce ținte trăgeau. Militarii au început să se îndoiască că se aflau la antrenament când loviturile de răspuns ale artileriei ucrainene au zburat în direcția lor. În zona de doi kilometri acoperită de brigada lui Albert, au început să cadă obuze: „Ne-am dat seama că ceva nu este în regulă. Tragerile de exercițiu nu au loc în apropierea satelor și orașelor rezidențiale, dar au căzut acolo proiectilele noastre. Asta a însemnat că Ucraina a început să se apere și să tragă în direcția opusă”.
Sakhibgareev avea un telefon mobil cu el. El a citit la știri că Rusia a lansat o invazie: „Ne-am dat seama că forțele noastre armate au atacat [Ucraina]. Ne-am dat seama că acesta este un adevărat război. Eram cu toții în stare de șoc. Nu ne-am pregătit cu adevărat pentru asta”. „Ceea ce se întâmplă acum [războiul din Ucraina] este greșit. Nu aprob deloc acest lucru!”, spune Sakhibgareev. El subliniază că „nu putea să nu se supună ordinului, atunci când a început invazia”. Brigada lui Sakhibgareev nu a trecut niciodată granița cu Ucraina: bombardamentele au fost efectuate de pe teritoriul regiunii Belgorod. Soldatul susține că sarcina sa personală a fost să păzească depozitul de artilerie militară și se presupune că nu a participat direct la ostilități.
Pe 2 martie, când războiul dura de mai bine de o săptămână, Sahibgareev, potrivit declarației lui, a fost bătut de ofițerul superior al unității, Vladislav Tihonov. Potrivit lui Albert, în ziua aceea a cerut permisiunea de la un ofițer să meargă la magazin, iar când s-a întors, un alt comandant, Tihonov, l-a atacat, l-a bătut și i-a rupt brațul. După încăierarea cu Tihonov, Sahibgareev a decis să părăsească unitatea și a plecat. Nimeni nu l-a oprit. Căutarea soldatului a început abia o zi mai târziu. Mama lui, Galina Sahibgareeva, într-o conversație cu Meduza, își amintește că a primit un apel de la unitate în care se spunea că Albert a plecat după țigări și nu s-a mai întors. Ea a fost rugată să-și sune fiul și să-l roage să vină la unitate. Imediat după aceea, Galina l-a sunat pe Albert: „A spus că totul este în regulă. Am spus că voi pleca de la serviciu și o să îl sun înapoi. Am ieșit seara, dar telefonul lui nu mai era disponibil”. De dimineață, femeia a sunat la unitate, unde i s-a spus că fiul ei nu s-a întors și probabil că s-a înhăitat cu bețivii: „Dar eu n-am crescut un bețiv!” După aceea, Galina a contactat activiști pentru drepturile omului din Comitetul Mamelor Soldaților, care au ajutat-o să ia legătura cu unitatea militară din Nijni Novgorod. „Chiar e dispărut cu adevărat? Și nici nu știam!”, i-au spus de acolo.
Pe 8 martie, Sahibgareev a ajuns în sfârșit la Ufa. Din acea zi, Albert s-a ascuns într-un apartament închiriat. Abia pe 20 martie a decis să meargă la spitalul clinic nr.13 al orașului, unde a fost diagnosticat cu o fractură vindecată închisă la mână și i-a fost pus un ghips (raportul medical este la dispoziția redactorilor Meduza). Militarul a apelat acum la un avocat și refuză să se mai întoarcă la unitate. Îl va da în judecată pe ofițerul care l-a bătut, dar, avocatul lui, Almaz Nabiev, crede că dacă va ajunge la Parchetul Militar, și Albert va fi arestat și acuzat de dezertare. El a scris o declarație în care explică faptul că e împotriva convingerilor lui să lupte contra ucrainenilor și că cere încetarea contractului. Meduza a încercat să obțină poziile oficiale ale mai multor comandanți militari care au legătură cu cazul, dar nu a primit vreun răspuns la cererile sale pentru declarații.
