Ucraina luptă pentru întreaga lume liberă, însă ţări ca Germania şi Ungaria nu sunt dispuse nici măcar să renunţe la gazul rusesc, spune profesorul şi istoricul francez Thierry Wolton. Reputatul istoric consideră că Rusia lui Putin a pierdut deja războiul, indiferent de modul în care se vor încheia ostilităţile.
Profesor la École Supérieure de Commerce din Paris, Thierry Wolton este şi un istoric şi scriitor apreciat. Wolton e cunoscut şi ca jurnalist, iar volumele sale au tratat cu precădere istoria regimurilor comuniste, Războiul Rece şi felul în care fosta URSS a influenţat Occidentul. În opinia sa, Federaţia Rusă de azi şi clasa politică aflată la conducere în frunte cu Putin este creaţia fostei URSS, chiar dacă Rusia de azi pretinde că nu mai e o ţară comunistă.
„Rusia de astăzi, care a ieşit din URSS după căderea comunismului, este condusă de foşti membri ai nomenclaturii sovietice, aliate cu mafia deja puternică din regimul anterior. În actuala conducere a ţării şi în marile afaceri se află foşti KGB-işti, precum Putin, din GRU, complexul militar-industrial şi Partidul Comunist Sovietic. În lunile dinaintea căderii sistemului în 1991, această nomenclatură sovietică a pus deoparte un cufăr de bani, miliarde ascunse în Elveţia şi în alte paradisuri fiscale. Aceşti bani au fost folosiţi sub Elţin pentru a răscumpăra marile companii sovietice, adesea privatizate. Actualii oligarhi sunt adevăraţii moştenitori ai fostei URSS, deci sunt legaţi direct de structurile de forţe care au acaparat puterea politică. Când s-a mutat la Kremlin în 2000, Putin a restabilit ordinea în acest mediu politico-mafiot, al cărui lider incontestabil este, cel puţin până astăzi”, spune francezul.
De ce invadarea Ucrainei e mai gravă decât cea a Ungariei şi a fostei Cehoslovacii
Thierry Wolton nu a uitat nici de Revoluţia maghiară de la Budapesta, din 1956, şi de Primăvara de la Praga, din 1968, ambele înecate în sânge de fosta Uniune Sovietică. De data aceasta, însă, lucrurile sunt şi mai grave, crede istoricul. „Chiar dacă invaziile de ieri seamănă cu cea de azi în Ucraina, nu suntem în aceeaşi situaţie. După intrarea tancurilor Armatei Roşii în Cehoslovacia în 1968, Brejnev a vorbit despre «suveranitate limitată» pentru a afirma dreptul URSS de a interveni în treburile interne ale ţării. De fapt, ţările din Europa Centrală şi de Est, precum România, făceau parte din ceea ce se numea glacis sovietic la acea vreme. URSS domina pe atunci ţările din Est, iar lumea estică s-a lipsit de atunci de dreptul moral de a condamna ceea ce s-a întâmplat acolo din ordinul comuniştilor soviectici. Ungurii în 1958 şi cehoslovacii în 1968 nu puteau spera la niciun ajutor, chiar moral, din partea Occidentului”, explică Wolton.
Ipocrizia Vestului
El a mai amintit că la momentul invaziei Cehoslovaciei, Occidentul a ezitat să condamne cu toată fermitatea Rusia, ceea ce s-a văzut şi azi, când ţări precum Germania sau Ungaria au refuzat să renunţe la orice relaţii comerciale cu Rusia lui Putin. Ucraina de astăzi, adaugă profesorul, s-a desprins de URSS după căderea sistemului, aşa că a devenit o ţară suverană. Invazia sa este deci o încălcare a acestui statut, pentru prima dată în Europa din 1945. „Îmi amintesc că la 13 decembrie 1981, după lovitura de stat din Polonia a generalului Jarulzelski, susţinută de Moscova, se vorbea despre luarea de sancţiuni împotriva URSS. Reacţia Franţei a fost clară: «Nu îi vom priva pe francezi de gaz», a spus Parisul, când unii au expus posibilitatea suspendării achiziţiilor de gaze sovietice. Este exact acelaşi lucru şi astăzi. Bineînţeles că suntem cu toţii solidari cu ucrainenii, bineînţeles că suntem mişcaţi de drama milioanelor de refugiaţi care au pierdut totul, bineînţeles că suntem din toată inima alături de cei care rezistă în faţa tancurilor lui Putin, dar trebuie să ne lipsim de gazul rusesc? Nu are nicio legătură cu FSB-ul sau cu vreo campanie de influenţă. Este pur şi simplu egoismul, confortul, frica, pusilanimitatea (n. red – slăbiciune morală, laşitate), pe scurt tot ceea ce îl face pe om să pară uneori ca un struţ – care mai degrabă ar pune capul în pământ decât să înfrunte realitatea –, care explică această reticenţă în faţa singurei sancţiuni ce ar putea aduce cu adevărat Rusia în genunchi, să nu-i mai cumpărăm materiile prime. Nimeni din Occident nu este dispus să plătească acest preţ. Acum, întrucât Putin cere ca petrolul şi gazele să fie plătite în ruble, ceea ce reprezintă o încălcare a contractelor semnate, ţările europene ar putea fi forţate, în ciuda voinţei lor, să-şi suspende achiziţiile. Dar iniţiativa nu va veni din partea lor, ci de la Putin”, a punctat francezul. Thierry Wolton a încercat să găsească o explicaţie şi pentru slăbiciunile arătate de Federaţia Rusă, începând cu faptul că Putin a fost informat de serviciile sale secrete că ucrainenii îi vor primi pe ruşi ca pe nişte eliberatori sau, în cel mai rău caz, cu indiferenţă. În realitate, se ştie, armata rusă întâmpină o rezistenţă acerbă. „Nu ştiu dacă actualii profesionişti ai serviciilor de informaţii ruse (SVR) şi ai forţelor de securitate internă (FSB), ambele moştenite de la KGB-ul de ieri, sunt mai mult sau mai puţin eficienţi decât pe vremea URSS. Pe de altă parte, este probabil ca Putin să fie o victimă a propriei dictaturi şi să domnească prin terorizarea celor din jur, fără îndoială din paranoia, de teama de a nu fi demis sau ucis. Informaţiile care se întorc la el probabil nu reflectă realitatea de pe teren, pentru a nu-l dezamăgi. Iar cei care nu spun ceea ce vrea să audă sunt eliberaţi de îndatoriri. Este, fără îndoială, ceea ce s-a întâmplat cu acest responsabil al secţiei a 5-a, care cunoştea dificultăţile ridicate de această invazie”, subliniază Wolton.
„Putin a pierdut deja războiul”
Dacă analiştii militari au pe masă mai multe scenarii privind desfăşurarea în continuare a ostilităţilor, francezul nu are niciun dubiu. Putin a pierdut deja războiul, iar asta îl poate costa enorm. Pe de altă parte, adevăraţii învinşi vor fi ucrainenii, care, crede el, vor înregistra noi pierderi teritoriale. „Putin a pierdut deja războiul, cel puţin pe cel pe care şi-l imaginase, adică ocuparea totală a Ucrainei. Acum trebuie să salveze aparenţele. El se îndreaptă spre partea de est a Donbasului, pe care probabil o va anexa înainte de a organiza un pseudo-referendum privind anexarea la Rusia. Acest scenariu riscă să fie confirmat de ţările occidentale, care sunt fericite ca acest război să se încheie mai repede pentru că într-adevăr costă economiile capitaliste atât cât costă şi Rusia. Adevăraţii învinşi vor fi ucrainenii, sacrificaţi pe altarul real-politikului, cel al statelor împotriva intereselor popoarelor. Rămâne de văzut cum vor reacţiona înşişi ucrainenii, adică cum vor rezista acestei anexări a Donbasului cu riscul ca în această regiune să se creeze un conflict îngheţat, mereu gata să se aprindă. Pacea, aşa cum o cunoaşte continentul european din 1945, a murit pe 24 februarie”, a conchis Wolton.
