Foamete și bătăi: Ucrainenii povestesc despre centrele rusești de filtrare a prizonierilor

0
184

Igor Talalai a petrecut trei luni de coșmar în mai multe centre de „filtrare” din Ucraina după ce a fost arestat de trupele rusești în orașul martir Mariupol, povestește AFP.

Tânărul de 25 de ani, încă traumatizat, și-a povestit miercuri calvarul în cadrul unei reuniuni la sediul OSCE din Viena.

El ajuta locuitorii să evacueze orașul portuar asediat de armata rusă în martie, când a fost arestat și transferat pe teritoriul separatist pro-rus Donețk, în estul țării.

„A fost extrem de dificil”, a declarat Igor Talalai, referindu-se la bătăile primite și la foamea care îl chinuia „în permanență”. Avea dreptul doar la câteva linguri de terci fiert pe zi și la un bulion slab.

Își amintește, de asemenea, de o celulă de trei metri pe trei metri în care a locuit împreună cu alte 30 de persoane, forțate să stea în picioare și unele torturate cu electricitate.

Acest tînăr, căruia îi plăcea să joace fotbal înainte de război, preferă să nu menționeze alte episoade dureroase din cele „88 de zile” de detenție.

Acum trăiește în orașul său natal, Dnipro (centru), dar a venit în capitala austriacă pentru a depune mărturie despre „lagărele de filtrare”.

„Teroare”

Într-un raport publicat la jumătatea lunii iulie, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) s-a declarat „profund îngrijorată” de tratamentul aplicat de Moscova zecilor de mii de ucraineni în aceste facilități, estimate la aproape 20.

Documentul menționează „interogatorii brutale” cu înregistrarea datelor personale, „percheziții corporale umilitoare” și chiar dispariția celor suspectați de legături cu forțele ucrainene.

Moscova insistă că singurul său scop este de a permite civililor să se „evacueze” din „zonele periculoase”.

Deși acest sistem a fost introdus pentru prima dată după 2014 de către autoritățile separatiste din estul țării, el a fost „generalizat” și dezvoltat „pe scară foarte largă”, potrivit jurnalistului Stanislav Mirochnytchenko, care a realizat un studiu pe această temă pentru ONG-ul Media Initiative for Human Rights (MIHR).

Iuri Berezovski, prezent și el la Viena, a fost de asemenea reținut în regiunea Lugansk.

„Am fost norocos pentru că mi-au dat drumul, dar pe tot parcursul detenției am trăit cu frica de a nu ști cum se va termina. Asta a fost cea mai groaznică parte”, își amintește profesorul de muzică în vârstă de 32 de ani.

Alături de el, Olga Tabachouk nu mai știe nimic despre fiul ei în vârstă de 38 de ani de când a fost dus într-unul dintre aceste centre.

„Nu știu dacă este în viață sau nu. Aceasta este teroare pur și simplu, de neconceput în timpurile moderne”, spune ea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.