Mănăstirea Izbuc a fost întemeiată în perioada 1928-1930, ctitor fiind arhimandritul Atanasie Popescu. Locul ales pentru sfântul așezământ era numit „La călugări˝, ceea ce indică existența unei mănăstiri mult mai vechi, a cărei amintire s-a păstrat în memoria colectivă a bihorenilor de la poalele Apusenilor.
În 1947, după nici două decenii de la înființare, mănăstirea Izbuc își înceta existența, în contextul tulbure de după cel de-al Doilea Război Mondial, o bandă de tâlhari atacând sfântul lăcaș și masacrând obștea monahală, un singur călugăr rămânând în viață. Din fericire, după numai câțiva ani, în 1954, ieromonahul Ioanichie Popescu restabilește viața de obște la Izbuc.
Mănăstirea Izbuc a funcționat de atunci fără întrerupere, inclusiv în perioada comunistă, fiind una dintre puținele așezăminte monahale de la Brazda de Vest, ceea ce a transformat-o într-un renumit loc de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși din această parte de țară și nu numai. Cel mai important praznic la care pelerinii se îndreaptă anual spre Izbuc este Adormirea Maicii Domnului, hramul bisericii principale din incinta complexului monahal. După lunga perioadă pandemică, timp în care restricțiile legale i-au împiedicat pe credincioși să se adune la renumita mănăstire din Bihor, luni, 15 august, de Sântămărie, aceștia s-au strâns cu miile la sfânta slujbă arhierească săvârșită de Chiriarhul locului, Preasfințitul Părinte Sofronie, episcopul Oradiei.
Pelerinii vin la Sfânta Mănăstirea Izbuc cu speranța că rugăciunile la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – copie după cea a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Mănăstirea Vărzărești, din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei – și apa tămăduitoare a izbucului, de la care își trage numele și satul învecinat, îi vor ajuta să treacă peste necazuri și boli. Prin urmare, la fel ca în fiecare an, în dimineața zilei de Sântămărie, a avut loc slujba de sfințire a izbucului, după care pelerinii s-au spălat cu apa acestuia ori au băut-o cu credință în puterea sa binefăcătoare.
A urmat momentul cel mai important al prăznuirii Adormirii Maicii Domnului: Sfânta Liturghie arhierească săvârșită de Preasfinția Sa Sofronie, episcopul Oradiei, în fruntea unui sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, printre care, firește, și părintele arhimandrit Mihail Tărău, starețul Mănăstirii Izbuc și exarh al mănăstirilor și așezămintelor monahale din cuprinsul Eparhiei Oradiei.
Miile de credincioși au ascultat apoi, cu evlavie, cuvântul de învățătură rostit de ierarhul locului, care a vorbit despre importanța Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, pentru întreaga creștinătăte, precum și despre semnificația praznicului Adormirii Maicii Domnului.
La rândul său, arhimandritul Mihail Tărău i-a mulțumit Preasfinției Sale Sofronie pentru stăruința cu care lucrează pentru propășirea tuturor mănăstirilor și schiturile din Eparhia Oradiei. Pe de altă parte, starețul Mihail Tărău și-a exprimat recunoștința pentru sprijinul primit, ca în fiecare an, din partea Poliției, Jandarmeriei, Serviciului de Ambulanță Județean Bihor, Inspectoratului pentru Situații de Urgență Crișana, Primăriei și Consiliului Local Cărpinet. Cuviosul vorbitor a subliniat, totodată, contribuția artistică, dar și duhovnicească, pe care au avut-o la buna desfășurarea a prăznuirii Adormirii Maicii Domnului membrii Corului „Solemnis˝ din Satu Mare, dirijat de profesoara Maria Chiș, precum și interpreții de pricesne Iuliana Tătar din Izbuc și Dănilă Filipoi din satul năsăudean Șanț.
În final, se cuvine pomenit și gestul, de acum obișnuit, al vestitei opincărese octogenare Floarea Cosmi din Runcu Salvei (județul Bistrița-Năsăud), care a adus peste 150 de perechi de opinci, cu scopul ca banii rezultați din vânzarea acestora să fie donați, la fel ca în anii trecuți, sfintei mănăstiri de la Izbuc.
