În sâmbăta din prima săptămână a Postului Mare, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte SÂMBĂTA SFÂNTULUI TEODOR.
Cunoscut ca mare făcător de minuni, SFANTUL TEODOR a trăit la cumpăna dintre secolele III – IV, informeaza basilica.ro.
Tradiţia pregătirii colivei ne-a rămas chiar de la o minune savarsita de SFANTUL TEODOR , petrecută în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), care a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate alimentele din pieţe cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare, ca astfel să-i oblige pe creştini să întrerupă postul şi să consume jertfe aduse idolilor. SFANTUL TEODOR, apărându-i în vis arhiepiscopului Eudoxie, i-a poruncit acestuia să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimic din piaţă, ci să mănânce grâu fiert cu miere.
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE SÂMBĂTA SFÂNTULUI TEODOR
În Postul Mare, credincioşii merg la biserică şi fac parastase sâmbăta, începând cu sâmbăta SFANTULUI TEODOR şi până la Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, precum în toate sâmbetele în care se face pomenirea celor adormiţi, creştinii participă în biserici la slujbe de pomenire a celor plecaţi la Domnul din neamul lor, aducând jertfe (pâine, vin, colivă, colaci), drept pomană pentru sufletele celor adormiţi.
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE SÂMBĂTA SFÂNTULUI TEODOR
„Dacă noi cei care suntem în Biserica aceasta luptătoare aprofundăm rugăciunea, intensificăm postul şi nevoinţele pentru salvarea sufletelor noastre, totodată, trebuie să ne îngrijim şi de sufletele celor plecaţi din lumea aceasta, de sufletele rudelor noastre, ale prietenilor noştri, deoarece şi aceste suflete au nevoie de rugăciune, de milostenie pe care noi o facem în numele lor ca Dumnezeu să-i ierte şi să-i rânduiască în corturile drepţilor, în Împărăţia Sa cerească”, a precizat parintele Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.
În afara sâmbetelor din Postul Mare, se face pomenirea de obşte pentru cei trecuţi la Domnul însâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi şi în sâmbăta care precede Duminica Pogorârii Duhului Sfânt.
CINE A FOST SFANTUL TEODOR:
SFÂNTUL TEODOR Tiron a trait pe vremea imparatilor Diocletian, Maximian si Maximin, in secolul al III-lea. A slujit in oastea imparatului roman si L-a slavit pe Dumnezeu cu moarte muceniceasca in vremea persecutiei lui Maximin, in jurul anului 303. Biserica il praznuieste in prima sambata din Postul Mare, numita si „SAMBATA SFÂNTULUI TEODOR„, in care se face pomenire de minunea colivei, savarsita de sfant la multi ani dupa fericita sa adormire.
SFÂNTUL TEODOR era originar din cetatea Mialon, din Amasia, fiind ales in oastea imperiala, care era cea mai de seama dintre toate.
Odata, calatorind in Rasarit, oastea SFÂNTULUI TEODOR a trecut prin locul numit Evhaita, unde, in padurea de langa localitate, se afla un balaur care inspaimanta pe toata lumea. Dorind a afla daca Dumnezeu doreste ca el sa Il marturiseasca inaintea tututor, SFÂNTUL TEODOR a pornit spre padurea cu pricina, nadajduind in ajutorul lui Dumnezeu. Dupa o vreme, adormind, el a fost trezit de o femeie numita Evsevia, care l-a indemnat sa fuga cat mai repede din padure. Netemandu-se, insa, sfantul porni mai departe. In cele din urma, afland fiara, a pornit spre ea si, cu vitejie, a strapuns-o cu sulita.
SFÂNTUL TEODOR a inteles, astfel, ca voia lui Dumnezeu este ca el sa-L marturiseasca inaintea tuturor. De atunci, el nu si-a mai tainuit credinta. Pornind persecutia impotriva crestinilor, generalui Viringa, in oastea caruia se afla SFÂNTUL TEODOR , l-a chemat la sine, spre a-l convinge sa se alature celor care se inchinau idolilor. Atunci, SFÂNTUL TEODOR L-a marturisit pe Dumnezeu si i-a defaimat pe idoli, ca pe niste lucruri facute de maini omenesti si lipsite de orice putere. Fiind un bun soldat, SFÂNTUL TEODOR a primit ingaduinta de a se mai gandi asupra celor spuse, vreme de cateva zile.
Spre a demonstra tuturor neputinta idolilor, SFÂNTUL TEODOR a luat foc si a aprins statuia unuia dintre cei mai cinstiti idoli. In timp ce statuia se mistuia, el marturisea celor de fata ca el este cel care i-a dat foc. Pentru aceasta, el a fost aruncat in temnita, iar paganul judecator a dat ordin ca sfantului sa nu i se dea nimic de mancare, spre a muri de foame.SFÂNTUL TEODOR , insa, nu mai avea nevoie de hrana cea trupeasca, pentru ca ingerii ii slujeau si il mangaiau. Vazand aceasta, temnicerul i-a dat paine si apa, insa sfantul le-a lasat neatinse.
