Teoria implicării „forțelor externe” în protestele din statul central-asiatic, susținută de șeful statului, nu pare a fi credibilă, spun analiștii citați de Financial Times. Nemulțumirea populației, care a alimentat revolta, este însă palpabilă. Peste aceste proteste s-a suprapus cel mai probabil și o luptă pentru putere între fostul și actualul președinte al țării. Președintele din Kazahstan i-a numit pe protestatari „teoriști”. Rusia i-a catalogat drept „forțe externe”, pornite să facă o revoluție. Iar unii analiști spun că violențele din statul central-asiatic sunt rezultatul unei lupte pentru putere între elitele țării.
Indiscutabil este că protestele, soldate cu cel puțin 164 de morți și aproape 8.000 de arestări, au început acum o săptămână într-un oraș îndepărtat de capitală, cu doar câteva sute de demonstranți. Apoi, manifestațiile au crescut. În doar câteva zile, mulțimi uriașe au ieșit în stradă în întreaga țară, cerând reforme sociale și politice. Au urmat ciocniri violente, manifestanții au pătruns în clădirile administrative și au preluat temporar controlul asupra aeroportului internațional, determinând președintele să ceară intervenția forțelor ruse. Liderul țării, Kasîm-Jomart Tokaev a justificat această cerere spunând că violențele au fost o tentativă de „lovitură de stat”, coordonată dintr-un singur centru de comandă. Însă revolta pare să fi fost declanșată de un protest spontan, alimentat de nemulțumirile sociale și economice ale protestatarilor. „Protestatarii inițiali au fost oamenii care ies la proteste în mod tradițional, dar lor li s-au alăturat tinerii de la periferia orașelor, oamenii cu venituri mici care sunt nemulțumiți de inechitățile economice din Kazahstan”, a explicat Evgheni Jovtis, un activist pentru drepturile omului din Almatî, capitala comercială a țării.
Teoria „protestelor planificate” nu se potrivește cu realitatea
Scânteia revoltei s-a aprins în orașul Janaozen, după dublarea prețului la gaz lichefiat, carburantul folosit de mulți șoferi în vestul bogat în hidrocarburi al statului central-asiatic. Apoi, protestatarii au adăugat și alte revendicări, în special îndepărtarea fostului președinte Nursultan Nazarbaev și a familiei sale din pozițiile de putere deținute încă în țară. Tokaev însuși a fost împins în funcție de Nazarbaev, dar în toiul protestelor, el l-a demis pe fostul lider de la șefia puternicului Consiliul de Securitate al țării, de unde controla încă parțial politica. Chiar și așa, situația a continuat să degenereze. A fost nevoie de folosirea masivă a forței armelor și de intervenția trupelor ruse pentru ca revolta să fie înăbușită. Ulterior, guvernul a încercat să separe cumva protestele izbucnite din cauza prețului la gaz de violențele care le-au urmat. „Am ascultat (revendicările lor), dar asta nu a contat. Un val de tulburări, deghizate în proteste spontane a urmat”, a explicat Tokaev. Însă ideea protestelor planificate nu se potrivește cu firul evenimentelor, au spus analiștii citați de Financial Times. În primul rând, protestatarii nu aveau lideri sau solicitări comune, dincolo de o nemulțumire generală față de Nazarbaev, a arătat Muhtar Abliazov, un fost oficial care trăiește în exil în Franța. „Într-o țară aflată sub regim autoritarist nu poate exista un singur lider (al protestelor) deoarece acesta ar fi anihilat”, a spus acesta. „Oamenii erau pur și simplu sătui de Nazarbaev, lucrurile au ajuns la o masă critică”, a adăugat el.
„Teroriștii” nu au fost încă găsiți
Almatî a fost și un oraș potrivit pentru o astfel de revoltă. Cel mai mare oraș al țării este o destinație cheie pentru migranții interni, a înregistrat recent o creștere a criminalității și are o reputație de centru al protestelor, au spus Alexander Gabuev și Temur Umarov, de la think-tank-ul carnegie Moscow Center. Tokaev a susținut că protestele au fost apoi deturnate de „radicali religioși, elemente infracționale, bandiți și huligani”. Într-adevăr, scrie Financial Times, bloggerii locali și unele postări de pe platformele sociale sugerează că unii protestatari au ajuns la manifestații în autobuze, în grupuri organizate. Unii au susținut că au fost plătiți. Clipuri de pe rețelele sociale au surprins oameni în timp ce fură armele polițiștilor sau distribuie arme din portbagajul mașinilor.
„(Revolta) a scăpat de sub control”, a spus Jovtis, spunând că radicalii islamiști, care sunt prezenți în număr mic în sud-vestul țării, ar fi putut juca un rol. Dar afirmațiile oficialilor din Kazahstan că aceștia sunt „teroriști” coordonați din străinătate nu sunt susținute de dovezi clare. Nazarbaev a pierdut lupta pentru putere Unii analiști au explicat că una dintre cauzele ciocnirilor este o luptă pentru putere între Tokaev și Nazarbaev, mai ales că acesta din urmă nu a mai fost văzut de la debutul protestelor. Ciocnirile din Almatî au izbucnit în jurul pieței Altîn Orda, care potrivit relatărilor ar fi controlată de fratele lui Nazarbaev. Apoi, Tokaev l-a demis pe șeful serviciului de informații al țării, Karim Massimov, un aliat apropiat al lui Nazarbaev. „Nu a fost surprinzător că prima măsură a lui Tokaev a fost de a-l demite pe Massimov”, a explicat George Voloșin, analist la Aperio, o firmă de consultanță din Paris. „Ce vedem este o luptă pentru putere”, a adăugat acesta. Însă alte personaje din anturajul lui Nazarbaev par a fi neatinse deocamdată. Prin urmare, Massimov pare a fi un țap ispășitor pentru criză, a observat Simon Glancy, fondator al unei firme de consultanță din Almatî, Strategic Solutions. „Evident în prezent au loc unele negocieri. Însă în mod clar, familia Nazarbaev nu mai este o forță politică semnificativă”, a adăugat Glancy. Faptul că Tokaev a solicitat intervenția trupelor ruse, alături de ceilalți militari din țările Organizației Tratatului de Securitate Colectivă sugerează același lucru. În opinia lui Voloșin, Tokaev avea nevoie de susținere, nefiind sigur că forțele speciale ale țării vor fi alături de el după demiterea lui Massimov, mai ales că acestea nu au intervenit pentru a opri atacul mulțumii asupra reședinței prezidențiale din Almatî. Declarațiile lui Tokaev cu privire la implicarea externă au fost și ele doar un pretext de a legitimiza intervenția trupelor CSTO într-un conflict intern.
Adrian Cochino
