Dincolo de realitate, Ilie Bolojan și-a creat o imagine de dictator gospodar, care face o seamă de investiții pentru orădeni. Și, mai nou, îl vedem tot mai des pe la București, ba printr-un ziar, ba la o televiziune prietenă, ba la vreun radio. E clar că, în golul căscat în cadrul PNL, Bolojan speră ca el să vină ca un fel de Făt Frumos, care să rezolve tot baiul partidului și să ajungă undeva la vârf. Dacă sapi însă la „mărețele realizări” lăsate în urmă de Bolojan, găsești tot felul de „sifonări” ale banului public, către câte un „partener” sau altul. Merită să vă prezint cazul străzii Iza, pus în operă de Bolojan în urmă cu mai mulți ani, caz pe care, de pildă, adulatorul bolojenist Vasile Fonoage nu l-a putut crede cu putință. Motiv pentru care m-am hotărât să vi-l expun, ca să înțelegeți cum își poate plăti un politician ba câte o „casă de vacanță”, ba o mașină de lux, ba câte o vacanță de lux, ba alte foloase necuvenite. Oricum am lua-o, „afacerea Iza” este una incorectă, imorală, revoltătoare!
Iza, paralelă cu bulevardul Dacia (de la sediul Digi, la intersecția cu Transilvaniei), este o stradă care poate fi împărțită în două segmente, despărțite de punctul termic. Jumătate din lățimea ei este concepută din vechime ca parcare și se află tot timpul într-o stare onorabilă, nefiind prea circulată.
Într-o bună zi, însă, înainte de a cădea prima zăpadă, au apărut pe Iza utilajele firmei Selina, a baronului Beniamin Rus. Ele au săpat rapid un mic șanț pe mijlocul străzii, de la punctul termic către sediul Digi. În el a fost plantată repede o bordură, care ieșea cu vreo 6 cm deasupra carosabilului. Apoi, la fel de repede, a fost așternut un covor asfaltic inutil, între această bordură de pe centrul străzii și cea din marginea părții cu parcarea. Grosimea noului strat de asfalt, de circa 6 cm, era așezat peste celălalt, vechi, aflat într-o stare suficient de bună. Bordura și noul strat costau însă o mică avere, plătită din banii orădenilor către Selina, pentru o lucrare absolut inutilă. Pentru că eu stau pe Iza, mergând zilnic pe ea, vă pot spune și în cât timp a fost gata lucrarea cu pricina: trei zile! În a patra, a nins. Totul a fost deci foarte bine calculat din punct de vedere meteorologic. Dacă mă veți întreba de ce această „inginerie financiară” nu a fost continuată și în segmentul celălalt al străzii, răspunsul e unul singur: am publicat pe facebook pozele cu lucrarea inutilă aranjată de Bolojan. În plus, a venit și zăpada. Cert este că abuzul cu această asfaltare inutilă nu a mai continuat, deși așa era așteptat.
Ani de zile mai târziu i-am povestit bolojenistului Vasile Fonoage întâmplarea și nu a vrut să mă creadă. Se pare că, în mintea lui, Bolojan devenise un fel de zeu, cineva care nu greșește, nu înșeală și nu fură, un politician cum România nu a avut vreodată. Vasile Fonoage, cunoscut ca fost director la Cesal, moț de origine, și-a văzut soția făcută consilier municipal, după întâmplarea de pe Iza, în ordine cronologică. Nu i s-a părut nimic nefiresc ca soția să-i fie sunată direct de Bolojan și întrebată dacă vrea să fie pe un loc eligibil pe lista PNL pentru Consiliul Municipal. De ce ar mai fi trebuit soția lui să treacă prin discuțiile umilitoare, pro și contra, din cadrul filialei municipale de partid, când Bolojan putea să rezolve de capul lui, ca dictator omnipotent?…
Fonoage este acum însă unul dintre mulții orădeni dezamăgiți și umiliți, care-și analizează cu dezgust procesul de orbire și încredere oarbă pe care i le-a provocat Ilie Bolojan. Deși prietenia lui Bolojan cu celălalt moț, Beniamin Rus, ar fi trebuit să-i dea serios de gândit! Nu vom știi probabil niciodată ce i-a plătit Bolojan lui Beniamin Rus cu acea lucrare costisitoare, de care orădenii de pe strada Iza nu aveau deloc nevoie, dar pe care au plătit-o la suprapreț…
Doru Sicoe
