Hipocrate știa din antichitate că extractul din salcie alină dureri de toate felurile. Două mii de ani mai târziu, Felix Hoffman a înnobilat extractul de salcie (salicis cortex) prin metode chimice și a descoperit astfel o componentă pe bază de acetyl: cel mai renumit medicament din lume Acidul Acetylsalicilic sau aspirina. Se întâmpla la 10 August 1897.
Felix Hoffman, tânăr absolvent de farmacie și chimie, lucra deja de trei ani în laboratorul fabricii Bayer, în Elberfeld. Sarcina lui era să dezvolte medicamente noi. Spre descoperirea aspirinei l-a ghidat și boala tatălui său, care suferea de reumatism. Pentru alinarea durerilor acesta lua acid acetylic, dar gustul i se părea oribil. Acidul avea și efecte secundare asupra mucoasei stomacale. Așa a început Hoffmann să experimenteze în laborator, iar în 1897 a descoperit întâmplător că un amestec de acid acetylic cu oțet este mai bine tolerat de tatăl său. Farmacologul Heinrich Drese, care conducea laboratorul Bayer din Elberfeld, a fost la început sceptic în ce privește descoperirea mai tânărului coleg. Se credea că acidul acetylic slăbește inima. După mai multe experimente în ce privește efectele și suportabilitatea de către organism a devenit evident ce minune farmaceutică fusese descoperită. Felix Hoffmann a descoperit o substanță care ameliorează durerile, scade febra și infecțiile.
O altă versiune a descoperirii aspirinei, susținută de istoricul scoțian Walter Sneader, este că șeful lui Felix Hoffmann, Arthur Eichengrün, a avut cele mai mari merite în descoperirea substanței, pentru că pregătise toate substanțele pentru experimente. Eichengrün a declarat aceasta spre finalul Celui de al Doilea Război, în timp ce era încarcerat în lagărul de la Theresienstadt, pentru că era evreu. Dar declarația lui venea la 30 de ani după descoperirea aspirinei. Meritul lui Felix Hoffmann rămâne necontestat. Hoffmann a descoperit compoziția combinația chimică a aspirinei, iar împreună cu șeful său Arthur Eichengrün a făcut testele pe oameni, creând astfel un medicament nou.
Bayer a dezvoltat în ritm alert un proces relativ ieftin de producere a aspirinei, iar în 1899 ieșit pe piață cu pulberea de aspirină, vândută în sticluțe. Aspirina s-a dovedit un medicament minune. Este folosită nu doar pentru diminuarea durerilor și scăderea febrei, ci și pentru a evita coagularea sângelui și a accidentelor vasculare cerebrale. 50.000 de tone de aspirină se produc în fiecare an.
Același Felix Hoffmann a venit la scurt timp după aspirină cu o altă descoperire în laboratoarele Bayer: un anestezic – heroina. Până în 1931 a fost vândută de Bayer în lumea întreagă, fiind considerate fără riscuri. Abia în anii 50 s-a ajuns la interzicerea comercializării pe scară largă a heroinei. Din 2009 folosirea heroinei este din nou permisă în scopuri medicale.
