Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) se opune eliminării de facto a limitei impuse de lege pentru mandatele rectorilor și măririi generale a mandatelor persoanelor care ocupă funcții de conducere în mediul universitar de la 4 la 5 ani. Rectoratul pe viaţă este inadmisibil.
ANOSR susține revenirea la prevederea inițială a Legii Educației Naționale nr. 1/2011, care limita numărul de mandate la două și care preciza expres faptul că „o persoană nu poate fi rector al aceleiaşi instituţii de învăţământ superior pentru mai mult de 8 ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele şi de întreruperile acestora″.
Existența unei limite asupra numărului de mandate pe care o persoană le poate exercita în calitate de rector ține de o regulă firească a democrației, aceea a limitării perioadei pentru care aceeași persoană exercită prerogativele de putere, susține Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România: „Nu numai că o astfel de prevedere este necesară pentru un climat universitar democractic, dar ea se poziționează într-un just echilibru cu principiul eficienței instituționale – timp de 8 ani, respectiva persoană are timp suficient pentru a pune în practica programul în baza căruia i-a fost acordat mandatul, fiind rezonabil ca, după această perioada, să fie permisă ascensiunea unei noi echipe de conducere, cu noi viziuni, care să determine evoluția universității. Menținerea pentru o perioadă îndelungată a poziției de rector creează rețele nesănătoase de putere, prin care rectorul își menține funcția prin beneficii acordate în virtutea puterilor ridicate pe care le deține în comunitatea universitară. ANOSR se opune concentrării puterii în mâinile unei singure persoane pentru o perioadă prea lungă de timp, acumulând putere pentru a-și menține «pe viață» funcția, prin diferite canale de influență”.
„Așa-zisa limitare pe care o propune Legea învățământului superior este un artificiu care nu poate păcăli pe nimeni. Norma ar deveni din primul moment al aplicării sale una desuetă, dat fiind faptul că setarea prin cartă a unei limite, spre exemplu, de 4 mandate, ar echivala cu o lipsă de limitare a acestora, fiind greu de crezut faptul că o persoană ar putea deține oricum funcția de rector pentru o perioadă mai lungă de 20 de ani. În al doilea rând, considerăm nejustificată propunerea de a mări mandatul rectorilor și al senatelor universităților, de la 4 la 5 ani; fără o analiză temeinică, de natură să scoată în evidență oportunitatea acestei modificări, ANOSR militează pentru păstrarea ciclului electoral de 4 ani, similar mandatelor electorale parlamentare sau locale. Creșterea numărului de ani, fără nicio altă justificare, pare a fi menită exclusiv pentru a perpetua aceleași persoane în funcțiile de conducere, cât și de a putea găsi un alt artificiu ascuns de a «șterge cu buretele» mandatele anterioare, într-o tactică pe cât de evidentă pe atât de nefericită”, adaugă ANOSR.
În plus, ANOSR susține introducerea în proiectul legii a unei incompatibilități între funcția de membru în Consiliul de Administrație al unei universități (rector, prorectori, decani) și funcțiile de conducere într-un partid politic, de deputat sau senator, de membru al Guvernului sau secretar de stat, tocmai în lumina asigurării independenței totale a mediului universitar față de orice ingerință politică: „În ultima perioadă a devenit mai mult decât evident atât faptul că o persoană nu poate cumula infinite funcții, fiind vădit faptul că nu se mai poate ocupa adecvat de universitate, cât și faptul că influența pe care melanjul dintre universitar și politic îl are asupra independenței mediului universitar este una toxică”.
