Deși pare desuet să vorbim la început de secol XXI de feudalism într-un stat european, pretins democratic, acest feudalism există și se manifestă din plin. Spun stat „pretins democratic” pentru că feudalismul este prezent în partidele politice, în aproape toate administrațiile locale, în administrația centrală și în toate instituțiile publice, deși statul român – cu întreaga sa arhitectură instituțională – este văzut ca stat democratic.
În partidele politice care s-au perindat la putere în ultimii 32 de ani, feudalismul este la el acasă, atât la nivel central, cât și al structurilor de conducere de la celelalte niveluri, unde centrele de putere sunt puternic osificate. Astfel, liderii partidelor politice s-au înconjurat de indivizi care să-i susțină în oricare dintre demersurile lor, în schimbul accederii lor în anumite funcții și a obținerii de beneficii, chiar dacă pregătirea și experiența profesională, performanțele lor în domeniul respectiv, precum și experiența de viață, nu-i recomandă pentru acele funcții. Rezultatul acestui feudalism de partid face ca puterea în stat, odată ce un astfel de partid politic a ajuns la putere, să fie deturnată și redirecționată, în mod aproape exclusiv, spre satisfacerea intereselor personale ale liderilor, susținătorilor și, într-o măsură foarte mică, a membrilor și nu să fie folosită în scopul ei cel mai just: cea mai bună guvernare posibilă, în folosul tuturor.
Privită în oglindă, imaginea democrației noastre și produsul ei – gradul de bunăstare și fericire al cetățenilor – este complet răsturnată, în comparație cu democrația ateniană – autentică – din vremea lui Pericle (443 – 429 î.Hr.), care prin viziunea și priceperea sa a transformat Atena în centrul politic, cultural, artistic și economic al lumii grecești.
În administrațiile locale, administrația centrală și în instituțiile publice feudalismul este cât se poate de prezent și de asemănător cu feudalismul de partid. În aceste structuri, în urma alegerilor „democratice” periodice – în care se folosește dezinformarea, manipularea, cumpărarea, iar „contractul social” (promisiunile din campaniile electorale) nu este niciodată respectat – sau, pe culoare bine gândite, ajung vasalii liderilor politici de la nivel central, local și instituțional, care promovează la rândul lor, prin mecanisme oculte, aparent corecte, în punctele nodale ale sistemelor indivizi care să le servească interesele sau ale grupului din care fac parte, creându-se astfel un păienjeniș de interese la nivel statal. În acest sistem, adevărata cunoaștere, abilitățile, priceperea, experiența și performanțele avute, specifice meritocrației, nu sunt validate de sistem și nici promovate, deși sunt adevăratele „motoare” care generează securitate, siguranță, dreptate, echitate, prosperitate și fericire membrilor societății.
Crearea acestui sistem feudal, regăsit în întreaga arhitectură a statului, are la originea lui partidele politice, cu mecanismele lor interne și filosofia lor existențială – ce le determină supraviețuirea sau dispariția – care creează întreaga arhitectură a statului și care, într-un regim democratic real – cel mai bun regim politic imaginat vreodată de către om – ar trebui să fie adevărate creuzete de idei și soluții pentru toate problemele societății, astfel încât să genereze armonie, pace, echitate și prosperitate pentru toți membrii societății.
Florian Bota
