In memoriam eroilor noștri

0
164

Nu mor străbunii niciodată,

Războiul lor prin noi și-l poartă,

Căci li-e țărâna spulberată,

Dar nu li-e dușmănia moartă.

…………………………………………….

Și azi, de dincolo de moarte,

Ei ne mai cer o judecată.

Octavian Goga – Strămoșii

Joi, 25 mai 2023, de Ziua Înălțării Domnului care este o mare sărbătoare creștină prin care se sărbătorește Înălțarea la cer a lui Iisus din Nazaret, după 40 de zile de la Înviere, noi, românii, celebrăm și Ziua Eroilor, în memoria celor căzuți de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă pentru libertate, credință și dreptate, dar și pentru apărarea țării și a neamului românesc.

Ziua Înălțării Domnului a fost desemnata Zi a Eroilor și Sărbătoare Națională Bisericească, prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920 și consfinţită ulterior prin alte două hotărâri sinodale din anii 1999 şi 2001, când această zi a fost proclamată Sărbătoare Națională Bisericească. Totodată, legea din 2003 privind regimul monumentelor și operelor comemorative de război a proclamat sărbătoarea Înălțării Domnului, drept Sărbătoare Națională a poporului român.

În semn de recunoștință pentru sacrificiul suprem al sutelor de mii de ostași căzuți la datorie în timpul Primului Război Mondial, Tratatul de la Versailles, semnat în 1919, prevedea obligativitatea întreținerii mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile statelor respective, precum și a operelor comemorative de război dedicate acestora.

Prin Decretul nr. 71/1948, 9 mai a fost stabilită Ziua Eroilor, iar prin Decretul nr. 117/1975 privind regimul mormintelor și operelor comemorative s-a menținut reglementarea care prevedea ca data de 9 mai să fie considerată Ziua Eroilor, sărbătorindu-se cu prilejul Zilei Independenței de Stat a României.

La 2 mai 1995, Parlamentul Romaniei a adoptat o lege conform căreia Ziua Înălțării Domnului a fost declarată și Ziua Eroilor, pentru a omagia jertfa celor care au luptat pentru libertate.

Și care ar fi cel mai de preț omagiu pe care l-am putut aduce eroilor noștri în afară de acela că am stăpânit cu demnitate și am apărat, la rândul nostru, cu vitejie moștenirea lăsată?

Mă gândesc astăzi dacă în afară de oamenii obișnuiți, cineva omagiază cu sinceritate și cu mândrie eroii care s-au jertfit pentru țară, fără a face paradă cu prezența pe la evenimente cu discursuri sforăitoare și dacă, la fel ca eroii, se gândesc la binele acestei țări și al acestui popor.

Acesta este motivul tristeții mele, o tristețe generată și de neputință individiuală, dar și de sminteala care a lovit poporul acesta în ultimii ani, din faptul că de aproape 33 de ani mă trezesc în fiecare dimineață cu speranța că viitorul meu este unul lipsit de griji, în țara în care m-am născut și pe care o iubesc și merg tot în fiecare seară la culcare blazat și îngrijorat pentru ziua de mâine, cu teama de a merge să-mi îngrijesc sănătatea în spitalele din România, cu lehamitea de a merge să-mi caut dreptatea în fața unui judecător care îmi va motiva sentința așa cum vrea el, în afara literei și spiritului legii, cu rușinea că profesorii s-au săturat de atâtea promisiuni din partea unei clase politice repetente care nu pune niciun preț pe educația unui popor, pe cultură și pe devenire prin cunoaștere.

Sunt trist că populația țării a fost decimată prin plecarea românilor peste hotare pentru un trai mai bun, că mii de copii cresc fără mângâierea părintească, că nu ne mai găsim timp pentru a ne omagia trecutul și nici pentru a ne cinsti tradițiile.

De ziua Eroilor nu-mi doresc decât să-i omagiez pe eroii neamului românesc așa cum se cuvine, arătându-le că prefer să nu-mi fie teamă, nici măcar o secundă, să lupt pentru păstrarea identităţii mele naţionale, în loc să-mi fie ruşine o viaţă întreagă pentru neputinţa de a înţelege că sunt momente în viaţa unei naţiuni în care poţi înainta doar luptând contra curentului.

În final, le-aș transmite străbunilor, că deși și-au sacrificat viața pentru a ne lăsa o țară independentă, mare, frumoasă și bogată, am ajuns să fim un popor mic, trist, dezbinat și neputincios, iar România a ajuns o țară vulnerabilă și scindată preocupată de lucruri mărunte, propice dezvoltării subculturii, iar o societate vulnerabilă este terenul fertil pentru dezvoltarea unei clase politice slab pregătite şi care nu a învățat din greşelile istoriei.

Ciprian Demeter

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.