În 2007, după ce ajunsese cu mult noroc prefect de Bihor, „băiatul de la țară” Ilie Bolojan era numit secretar general al Guvernului Tăriceanu, la București. Gustul politicii la nivel înalt l-a vrăjit pe Bolojan, căruia partidul său i-a blocat de atunci calea de a mai ajunge ceva la București. În 2008 a devenit primar al Oradiei, unde a rămas vreme de trei mandate. La al patrulea și-a zis să-i măture pe toți dușmanii și s-a instalat direct în fruntea Consiliului Județean Bihor unde, anterior, fuseseră liberali de-ai săi vreme de două mandate: Radu Țârle și Cornel Popa. Acești 8 ani Bolojan nu-i poate justifica deloc pentru bihoreni, Bihorul ducând-o foarte prost în acea perioadă.
Realitatea este că Bolojan nu poate face ceva dacă nu este dictator și nu-și numește el, personal, yesmeni peste tot. Și asta au învățat și cei din conducerea centrală, unde Bolojan nu s-a putut impune cu stilul său, fiind chiar responsabil de nereușita PNL la alegerile din 2016, când era iarăși secretar general, dar al partidului de această dată.
La alegerile pentru conducerea PNL de data trecută, el a mers cu Ludovic Orban, care a și câștigat. Așa se face că, la alegerile de anul trecut, el a rămas tot de partea lui Orban, refuzând să-l susțină pe Florin Cîțu, fiind chiar de la început deranjat de susținerea președintelui Iohannis pentru respectivul. Pe atunci, mulți îl vedeau pe Bolojan ca noul premier al PNL, în locul lui Orban, dar el nu a avut curajul să se bage. Acum, după marea trădare pe care PNL-ul lui Cîțu și Iohannis a făcut-o contra electoratului penelist, Bolojan și-a spus că nu mai are nimic de pierdut. Și, dacă tot a reușit să plătească presa centrală, care-l laudă periodic de parcă ar fi un sfânt de succes, s-a gândit că ar fi cazul să-și fructifice imaginea și să nu se mai lase în dependența unui Orban sau Cîțu. În sfârșit, a ajuns la concluzia că „România nu mai are ani de pierdut”, după cum declară el în cotidianul central Libertatea, tocmai lui Cătălin Tolontan. Pe acesta îl dă gata emoțional chiar de la început, văzând „cu ochii primarului cu trei mandate”, cum e condus Bucureștiul actualmente. Pentru asta: „Merg într-un cimitir. Acolo vezi cum e gospodărit orașul. Cine nu are grijă de cei duși, știți cum se spune, nu are grijă de nimeni. Cimitirele sunt ancora noastră. Și mai e ceva. Cimitirele arată cât de pricepută e administrația la afacere, la gospodărirea fondurilor”. Chiar ne putem aduce aminte de Bolojan, în 22 ianuarie, la depunerile de coroane de la cei patru eroi bihoreni, uciși la Revoluție, când, sperăm, a văzut cât de nepregătite sunt cele patru morminte pentru festivitățile organizate. Bine, putuse să vadă asta de 14 ani încoace, de când conduce locul, dar niciodată nu-i prea târziu…
Bolojan nu scapă prilejul să facă apel la trecuta glorie cu care el se făcuse foarte remarcat ca prefect și, apoi, ca secretar general al guvernului Tăriceanu. „Când am fost prefect de Bihor, în 2005-2006, știam că cele mai proaste servicii cu care mulți români se întâlneau erau în zona de înmatriculări, de pașapoarte, vă amintiți. Erau cozi infernale, la Udriște era nebunie în București, la pașapoarte, peste tot erau astea. La pașapoarte era un termen legal de 30 de zile, dar ți se dădea și în urgență. Primeai pașaport în urgență dacă cererea ta era, citez, temeinic justificată”. (…) „Am întrebat: ce e aia temeinic justificată? Văzusem cozile, stătusem la cozi, fusesem un client al lor. Acum eram prefect. Și logica la urgență era următoarea: dacă te duceai cu un cartuș de Kent lângă cererea pentru tratament, durere de cap în Ungaria, atunci era temeinic justificat să-ți elibereze urgent pașaportul. Dacă cererea nu era însoțită de un accesoriu, atunci nu era temeinic justificat. Ți se spunea că sunt destui medici în România”. Și cum e azi la Oradea, dle Bolojan? De ce lucrurile s-au stricat din nou, deși dvs. nu ați mai plecat din Oradea?…
Marea întrebare, care a generat chiar titlul materialului, a fost „Excludeți posibilitatea să fiți vreodată premier, șef la PNL sau să candidați la Președinție?” Iar marele răspuns, care a băgat groaza în dușmani, a venit: „N-ar fi normal să exclud și nici nu e cazul”. În sfârșit, Bolojan nu mai refuză! Dar asta este pentru fraieri. Bolojan nu a refuzat niciodată, doar că făcea în așa fel încât își expunea lipsa de profunzime și de înțelepciune în abordarea unor funcții superioare. Cum spuneam, deși presa orădeană a trecut sub tăcere acest lucru, ca numărul 2 în PNL, Bolojan a pierdut alegerile pentru PNL, în 2016, după care, fără ca să-și mai ceară scuze, s-a ascuns în primăria orădeană, lăsându-ne pradă PSD-ului. Atunci a pierdut și trenul pentru Primăria Capitalei, PNL considerând că unul ca Bolojan nu este omul care să vorbească aceeași limbă cu cei din București. Aceste eșecuri Bolojan nu le-a explicat niciodată, ca să nu-i fie afectată imaginea la Oradea.
Dar, la fel ca orice impostor de calibru, Ilie Bolojan așteaptă să fie rugat. El nu se bagă în orice condiții, ci numai dacă se plânge după el, ca în Coreea de Nord. Mai ales dacă e vorba de alegeri pentru Cotroceni: „Da, nu exclud. Mă întreabă oamenii: în 2024 ce se va întâmpla. Nu, important e ce se va întâmpla în 2022 și 2023, că sunt ani de bază și să-i tratăm cu atenție. Nu exclud, însă, repet, nu aceasta e problema noastră”. Da, problema „noastră” este ce se va alege din PNL după coabitarea cu PSD vreme de doi ani de zile. Dacă PNL nu-și mai revine, cine-l va mai promova pe Bolojan în fruntea României?…
El se dorește însă un om de mână forte, care taie cu grăbire nodul gordian: „E adevărat că la Oradea am făcut schimbările cu violență, adică în viteză mare”.
Bolojan are un anumit grad de sfială, provocat de originea lui rurală, care a atras rezultate nu prea bune la învățătură, cu precădere la limba română și limbi străine. La terminarea liceului, el ar fi putut știi vreo trei limbi străine: franceza, engleza și germana. Sau cel puțin primele două. Iată însă ce-i spune lui Tolontan: „Cât despre poziții naționale, vă dau cu sinceritate un exemplu, pe care eu l-am resimțit. Pozițiile înalte presupun un nivel de limbă engleză, dacă nu de mai multe limbi străine, că altfel rămâi un însingurat, la acest nivel înalt. E în fișa postului”. Bine, dar Bolojan este un „însingurat” și la Oradea. Despre ce vorbim? El se scuza vedetei Mihaela Tatu cu nu le prea are cu limba română, darămite cu engleza și germana lui Iohannis!
– va urma –
Doru Sicoe
