Noua stagiune a Filarmonicii de Stat Oradea se pregătește de un nou parcurs muzical pe 15 septembrie. Sub titlul Via Vita, această stagiune își propune să inițieze melomanii orădeni într-un drum al cunoașterii muzicale. Concerte simfonice, concerte vocal-simfonice concerte educative, opere în concert, evenimente importante ce vor marca diverse activități din lumea muzicală, dar și activități locale cu însemnătate națională și internațională.
Deschiderea stagiunii aduce pe scenă corul și orchestra filarmonicii alături de soliști și invitați speciali, într-o producție extraordinară. Mai exact vorbim de Carl Orff, compozitor, dirijor, muzicolog şi pedagog german, considerat un inovator al genului liric. Inspirându-se adesea din muzica medievală, acesta a compus cantate scenice (Carmina Burana, Catulli Carmina, Triumful Afroditei), câteva opere (Luna), muzică de scenă, poeme simfonice, muzică de cameră, lucrări corale. Este autorul unui sistem original de educaţie muzicală, expus în lucrarea Schulwerk (1933).
Cantata CARMINA BURANA, purtând subtitlul Cantiones profanae cantaribus et choris cantoridae comitantibuss instrumentis atque imaginibus magicis, a fost compusă de Carl Orff între 1935-1936, pe baza unor texte şi melodii medievale din sec. XII-XIII, descoperite în anul 1803 într-o mănăstire benedictină din Alpii bavarezi şi publicate în anul 1847. În cadrul a trei părţi (cu peste 20 de numere), subiectele textelor (în latină, germană şi franceză) se referă într-un mod naiv la natură, dans, viaţă şi dragoste. O mare parte din structura compozițională se bazează pe ceea ce semnifică Roata Norocului (Rorta Fortunae).
Desenul roții găsite pe prima pagină a Codexului Burana cuprinde patru fraze în jurul roții: Regnabo, Regno, Regnavi, Sum Regno sine. (voi domni, domnesc, am domnit, sunt fără de tărâm). În cadrul fiecărei scene, Roata Norocului se transformă de la bucurie la amărăciune. „O Fortuna”, primul poem, formează un cadru compozițional al lucrării, fiind atât mișcare de deschidere cât și de închidere a piesei. Muzical, compozitorul foloseşte ostinato-ul ritmic, o melodică simplă, primitivă (modală şi pentatonică), frecvente unisonuri şi mersuri armonice paralele, alături de o orchestraţie modernă ce potenţează, în special, expresivitatea instrumentelor de percuţie.
