O coadă lungă de mașini îți lua ochii azi pe podul central. De ce? Pentru că de azi au apărut noi semafoare între pod și Piața Unirii. De acum înainte nu se mai merge la „libera înțelegere” între mașini și pietoni. Dar, după cum s-a putut observa însă, semaforul este cel care garantează de acum coada…
Probabil că orele de vârf, dimineața și la amiază, cu copiii care merg la școală sau pleacă de acolo, a enervat „autoritățile” care se duc spre Primărie, Consiliu Județean și Prefectură, numai cu mașina! Lor le-ar fi de folos semaforul în orele respective. În restul zilei, se poate observa însă că era foarte bine așa cum a fost. Circulația era suficient de fluidă pentru o intersecție centrală, funcționând cu prioritate pentru pietoni și prioritate de dreapta pentru mașini.
Deranjant este că, în astfel de acțiuni, nu se fac studii aprofundate, de durată, cu statistici zilnice, săptămânale și lunare, ci vine un mic Ceaușescu local și reglează el lucrurile. Turbo-girația, cum o numea la vremea ei viceprimarul Carp, aflată la podul mare, a trecut prin trei costisitoare schimbări ale proiectului inițial, totul fiind făcut pe banii orădenilor. Nici azi nu s-a rezolvat situația ca lumea, acum vorbindu-se de pasaje rutiere subterane, adică un nou aranjament pentru ceva care deja a fost plătit de orădeni de trei ori.
Și, dacă e vorba de pasaj subteran, îl avem ca model pe cel de pe partea cealaltă a Crișului Repede, Pasajul Magheru, realizat cu multe costuri și blocare a circulației de pe un bulevard principal al orașului, unde, periodic, câte o mașină își distruge plafonul pentru că înălțimea tunelului este ridicol de mică.
Chiar sâmbătă, 7 mai, după amiaza, un autocar din alt județ, plin de turiști, a dat să treacă dinspre Hotel Continental către Tribunal. Înălțimea autocarului era mult mai mare decât prevăzuse Bolojan, așa că a lovit tăblițele de siguranță de la intrarea în pasaj astfel încât le-a dat peste cap. Alarmat, șoferul a frânat brusc și a încercat să dea înapoi. Autocarul a blocat astfel toată circulația din zona respectivă, având un întreg „cârnaț” de mașini adunat în spatele lui…
„Mărețul cârmaci” sau „cel mai tare gospodar din România”, Bolojan adică, astfel de „opere” știe să realizeze, așa cum a făcut și cu Dealul Ciuperca… Practic, orice „realizare” bolojenistă este un deal Ciuperca în curs de prăbușire! Pasajul Magheru, care ar fi putut fi extrem de util mai ales turiștilor cu autocare, este complet nefolositor lor și chiar periculos.
Indiscutabil, ieșirea din pandemie vine cu o creștere a circulației, iar noi realizăm că, în 14 ani de Bolojan, fluidizarea circulației din Oradea rămâne un vis prea îndepărtat…
Doru Sicoe
