Primul test al lui Emmanuel Macron, după câștigarea încă unui mandat prezidențial, îl reprezintă alegerile legislative, care îi vor oferi sau nu o majoritate guvernamentală, rezultat în funcție de care îi va fi mai ușor să-și pună în practică politicile. Macron are emoții, pentru că în contextul scrutinului din iunie, el nu a reușit să-și ancoreze formațiunea politică. Pentru Europa însă, mai ales în contextul războiului din Ucraina, alegerea sa pentru încă 5 ani e un moment de respiro. Continentul răsuflă ușurat după victoria lui Emmanuel Macron, evident da, spune politologul Cristian Pîrvulescu care adaugă că pentru România realegerea sa e o veste excelentă. Bucureștiul nu ar fi putut colabora cu Marine Le Pen, iar România are mari așteptări de la președinția franceză a Uniunii Europene.
Cristian Pîrvulescu: Evident da. Cred că atât presa franceză, cât și o parte din presa europeană exagerează foarte mult așa numitul pericol de extremă dreapta franțuzesc, neținând cont de o serie de caracteristici ale sistemului politic și mai ales ales sistemului electoral francez. Sigur că Marine Le Pen obține mai multe decât tatăl său în 2022 și mai mult decât obținuse în 2017, dar este vorba despre mecanica electorală. În condițiile în care candidații de extremă dreapta reușesc să își impună punctul de vedere în primul tur de scrutin, evident că încetul cu încetul se califică pentru scoruri bune. Dar aceste scoruri nu trebuie să inducă în eroare. Votul este întotdeauna rațional, chiar dacă francezii și-ar dori un vot ideologic și sentimental. Cei care votează Marine Le Pen nu sunt extremiști de dreapta, ci sunt nemulțumiți de Macron, de la extrema stângă la extrema dreaptă, trecând prin diferitele sensibilități de centru. Și invers, cei care au votat Macron nu sunt neapărat centriști, ci pot să vină din stânga și din dreapta. Ba chiar sondajele ne arată că au fost și câțiva care au venit din extrema dreaptă și din extrema stângă. În condițiile astea, rezultatele au fost coerente. Este un mare succes al lui Macron. Cred că trebuie să privim rezonabil rezultatele din Franța. Evident că vor fi probleme la legislative. Dar problema cea mai mare pe care o are Emmanuel Macron este că nu a reușit să își înrădăcineze partidul. Să câștige suficiente primării și să aibă o înrădăcinare locală. Nu trebuie să uitați că alegerile vor fi pentru Adunarea Națională. Senatul este deja dominat de adversarii lui Macron. Și probabil va rămâne dominat de adversarii lui Macron cel puțin încă doi ani.
Reporter: Un comentariu Euronews spunea că succesul lui Emmanuel Macron nu trebuie să mascheze neîncrederea exprimată de alegătorii lui Marine Le Pen față de proiectul european. Cu 41% din voturi acest vot pentru extrema dreaptă marchează o nouă divizare a lumii politice. Să înțeleg că nu sunteți neapărat de acord?
CP: Sunt în total dezacord. Credeți că alegătorii lui Jean-Luc Melenchon sunt pro europeni? În orice caz, toți spun că sunt alter europeni. Nu este doar pentru Europa un moment de respiro. Este pentru Franța în primul rând. Franța trece prin momente dificile. Dar nu uitați niciodată că De Gaulle, la care Marine Le Pen a făcut apel în dezbaterea prezidențială nu era deloc un eurofil, era un eurosceptic. Uniunea Europeană a apărut pentru că europenii din 1956 – 1957 s-au temut că va ajunge la putere și va dărâma piața comună. Așa a apărut Tratatul de la Roma. Trebuie să privim pe termen lung tendințele din Franța. Nu trebuie nici să ne entuziasmăm, nici să ne alarmăm pentru că președintele francez are suficient de multe instrumente. Are un program cât se poate de coerent și are o viziune cât se poate de clară. Când s-a mai întâmplat ca un candidat la președinția franceză să aibă curajul să fie atât de deschis pro european cum a fost Emmanuel Macron într-o țară în care Uniunea Europeană este vinovată de tot? Agricultorii, cei care au votat masiv Marine Le Pen, sunt nemulțumiți de Uniunea Europeană pentru că li se livrează o poveste anti europeană în care Comisia de la Bruxelles acționează împotriva intereselor lor, în condițiile în care toți cei informați știu că Franța este una dintre cele mai avantajate țări în ceea ce privește politica agricolă comună. E multă confuzie în Franța. Această confuzie a fost întreținută pe rețelele sociale. Să nu uităm niciodată că Macron și-a revenit după mișcarea vestelor galbene, care părea să-l nimicească. Asta este, iarăși, o experiență interesantă. Să nu uităm, pentru că avem cercetări făcute, că mișcarea vestelor galbene a fost o mișcare care a fost susținută deloc neglijabil din Rusia în încercarea de a slăbi și acest pilon al politicii europene. Trebuie să spunem că Vladimir Putin a pierdut acest război electoral după ce le câștigase pe cele din Serbia și Ungaria. Ăsta este, iarăși, un anunț pozitiv, mai ales în contextul războiului din Ucraina.
Rep: Vom vorbi imediat și despre relația Paris – Moscova, domnule Pîrvulescu. Dacă citim rezultatul alegerilor în contextul proiectului comun, poate Emmanuel Macron să impună ok nouă direcție Uniunii Europene, cu o Franță pro europeană încă cinci ani de aici încolo? Pot fi consolidate Uniunea Europeană și NATO, mai ales în contextul războiului?
CP: Sigur că da, întrebarea dumneavoastră este justificată, dar revin. Totul depinde de alegerile legislative care vor avea loc în două tururi în iunie și care pot să îi dea sau nu o majoritate prezidențială lui Macron. Cu o majoritate prezidențială și cu înțelepciunea și experiența politică pe care o are acum, ar putea să reușească aceste lucruri. Dar Jean-Luc Melenchon și-a invitat nu deschis, dar în orice caz, destul de clar, votanții să voteze Macron, susținând că al treilea tur al alegerilor prezidențiale sunt alegerile legislative și că vrea să fie prim ministru. Vă dați seama că vorbim despre o coabitare. În Franța coabitarea a apărut în 1986 și părea să blocheze funcționarea instituțiilor. Atunci, reforma constituțională pe care au gândit-o a fost trecerea de la mandatul prezidențial de 7 ani la 5 ani. Prima dată a fost în 2002, acum 20 de ani. S-ar putea să nu mai meargă acest mecanism. Aici trebuie să recunoaștem că o eroare gravă de analiză a colegilor politologi francezi este legată de mecanica politică prin care interpretează jocul politic francez, reducând totul la lupta dintre stânga și dreapta. Acolo se vede foarte clar că situația este mult mai complicată.
Rep: O altă abordare vis-a-vis de Rusia a lui Emmanuel Macron, domnule profesor, ce spuneți?
CP: Emmanuel Macron a fost în 2017 singurul candidat cu șanse care nu avea nicio legătură cu Vladimir Putin. Și Jean-Luc Melenchon și Marine Le Pen și mai ales Francois Fillon, care avea toate șansele dacă scandalul PenelopeGate nu ar fi avut loc să devină președinte al Franței, aveau strânse legături cu Putin. Încă din 2017 Macron nu a fost un președinte pro rus. A încercat să construiască o relație rațională, în sensul tradițional al diplomației franceze. Cred că a învățat din această experiență și relația cu cu Moscova cu siguranță se va schimba. S-a schimbat deja pentru că aceste dialoguri telefonice atât de criticate ale președintelui Macron cu președintele Putin sunt făcute și în calitate de președinte rotativ al Uniunii Europene. Să nu uităm că suntem în timpul președinției franceze. În această calitate are responsabilități și la nivel european și trebuie să încerce să găsească căi de negociere. Suntem cu toții convinși că din războiul din Ucraina nu se va ieși militar, ci se va ieși diplomatic mai devreme sau mai târziu. Iar o linie de comunicare ar trebui să fie întreținută. Asta nu înseamnă însă că se pot accepta crimele de război pe care armata lui Vladimir Putin le-a provocat.
Rep: Dacă lărgim un pic contextul, după Franța, populiștii au suferit un alt eșec în Europa. Mă refer la Slovenia, unde premierul a pierdut alegerile generale.
CP: Deși a fost la Kiev special ca să își întărească poziția. Dar iată că nu a reușit. E un anunț bun pentru că este vorba de un politician tânăr, liberal, care va fi prim ministru. Cu excepția Ungariei lui Viktor Orban, unde numai corecte nu au fost alegerile, toți susținătorii unei linii ideologic apropiate de Moscova, nu neapărat pro ruși, au pierdut.
Rep: România, cum ar trebui să se raporteze la încă cinci ani cu Macron în fruntea Franței? E o veste bună pentru București, mai ales în contextul războiului din Ucraina?
CP: Pentru România este o veste excelentă. România nu ar fi putut colabora cu Marine Le Pen. Această România nu ar fi putut colabora cu Marine Le Pen la președinția Franței. Pe câtă vreme colaborarea cu Emmanuel Macron a fost excelentă și știm foarte bine că nu doar în Uniunea Europeană, ci și în NATO. DE altfel, trebuie să spunem că avem mari așteptări de la președinția franceză a Uniunii Europene pentru că sunt foarte multe proiecte curajoase pe care le-au propus. Această victorie a lui Macron probabil că îl va întării în interiorul Uniunii, iar România, care a fost întotdeauna o aliată responsabilă a Franței, nu excesivă, va avea numai de câștigat.
RFI
