Tehnicianul de 76 de ani, sub contract cu Dinamo Kiev, a dorit, iniţial, să stea la club, în primele ore de după invazia Rusiei. Ulterior, şi-a dat seama că situaţia e extrem de gravă şi că nu mai are ce căuta în Ucraina.
„Nimeni din Kiev nu se aștepta la asta. Se credea că în Donbass vor fi cel mult niște lupte, nimeni nu credea într-o invazie ca cea pe care am văzut-o noi”, relatează Mircea Lucescu.
„Autoritățile ne-au spus că nu se mai joacă nimic în campionat, că trebuie să așteptăm. Am așteptat o zi, iar între timp, ambasada m-a presat să părăsesc Ucraina. Am vorbit cu președintele echipei, i-am liniștit pe jucători și ne-am asigurat că ei și familiile lor sunt în siguranță”, a spus Lucescu.
Mircea Lucescu s-a aflat printre ultimii români care au părăsit Ucraina, după începerea războiului. Şi, pentru că ezitat să părăsească ţara, când lucrurile nu scăpaseră de sub control, „Il Luce” a avut de parcurs un drum infernal! Călătoria sa a început, alături de fotbaliştii străini de la Dinamo Kiev şi Şahtior Doneţk în Ucraina, a continuat prin Republica Moldova şi s-a încheiat, la Iaşi, de unde reputatul tehnician a fost preluat de o altă maşină. Acum, după ce a ajuns acasă, în siguranţă, Lucescu a vorbit pentru italienii de la Gazzetta dello Sport despre evadarea sa din calea unui război devastator. Ce a povestit Mircea Lucescu?
*Am văzut scene urâte, cu bărbaţi care însoţeau femei şi copii până la graniţă şi apoi se întorceau înapoi.
*Au fost 17 ore grele, între vamă şi punctele de control. Pentru a ieşi din oraş am condus cu 7 kilometri la oră. Pentru că străzile erau blocate cu maşinile celor care fugeau. În afara Kievului, am mers pe drumuri secundare, dar ne-am întâlnit cu convoaiele de soldaţi care se îndreptau spre sud pentru că, între timp, începuseră bombardamentele de la Marea Neagră, aşa că am ajuns la graniţa cu Moldova, unde erau cozi interminabile.
*Am vorbit cu Răzvan Burleanu, preşedintele Federaţiei Române de Fotbal şi am dorit să facilităm ieşirea din ţară a jucătorilor străini, nu doar ai lui Dinamo Kiev, pe care i-am adus aici.
*Trebuie să le mulţumesc lui Aleksander Ceferin (n.r. – preşedinte UEFA) şi preşedinţilor Federaţiilor din Ucraina, Moldova şi România. Am fost obligat, din punct de vedere moral, să fiu alături de aceşti copii (n.r. – fotbaliştii străini de la Dinamo Kiev şi Şahtior Doneţk).
*Trebuie să privim în faţă. Dacă acest război va continua, sper ca UEFA să le dea jucătorilor posibilitatea de a-şi rezilia contractele sau să meargă, sub formă de împrumut, la alte echipe. Vorbim despre nişte băieţi care au familii, trebuie să continue să joace fotbal pentru că asta le e meseria.
*Sper că se va ajunge la un acord politic şi, mai presus de toate, să ne dăm seama de prima condiţie: să nu mai lăsăm să moară alţi oameni. Repet: nimeni nu se aştepta la o asemenea tragedie, ucrainenii l-au ascultat pe Putin şi au crezut că sunt lupte verbale, ameninţări.
*Istoria ne va aminti de această poveste ca cea a unei ţări care o atacă pe alta cu care e înfrăţită, e o rană incredibilă. Când vor vedea pagubele pe care le fac, poate că se vor opri. Acum să ne gândim la pace, apoi ne gândim şi la fotbal.
Mircea Lucescu, declarații emoționante despre situația din Ucraina
Tehnicianul român le-a spus jurnaliștilor ucrainieni că familia sa a fost cea care a insistat pentru a veni în România. Totodată, „Il Luce” a avut doar cuvinte de laudă pentru poporul din Ucraina și a declarat că abia așteaptă să se întoarcă la Kiev, pentru a-și continua munca.
„Soția și membrii familiei mele au văzut imaginile de la TV și m-au rugat de mai multe zile să revin în România. Asta am făcut, după ce am vorbit cu președintele și cu jucătorii. Sunt în contact cu ei, a trebuit să găsesc o modalitate să îi iau de la Kiev. Mai ales pe jucătorii cu familii. Unii dintre ei au mulți copii.
Nu a fost nicio televiziune la baza lui Dinamo. Televiziunea ucraineană nu a vrut să distragă populația și nu au existat imagini multe cu războiul. Multe informații au ajuns la mine de la rude din România și de mai mulți prieteni de peste tot din lume, chiar și de la Brescia.
Ucrainenii sunt un popor mândru, sunt atașați de pământul lor. Pot garanta că vor lupta și că vor rezista mult timp. Oamenii din Rusia, sunt sigur că sunt împotriva războiului. Am văzut imagini cu demonstrații la Sankt Petersburg și Moscova.
Președintele Putin a pornit războiul, nu cetățenii ruși. De-abia aștept să mă întorc la Kiev pentru a-mi duce la capăt contractul cu Dinamo, chiar dacă mi se pare greu de crezut că asta se va întâmpla.
Dar nu îmi spuneți că am venit la o viața normală în România. Este o mare greșeală. Sufletul și inima mea sunt la Kiev. Sunt alături de jucătorii mei și de toți care sunt acolo. Sunt norocos că am ajuns în România, dar sunt alături de oameni rămași în Kiev”, a spus Lucescu, citat de new.sport.ua.
Mircea Lucescu, obligat să vină cu mașina spre România, pe un traseu riscant
Arcadie Zaporojanu, unul dintre colaboratorii lui Mircea Lucescu, a vorbit vineri pentru Digi Sport şi a explicat ce variantă a fost aleasă pentru revenirea în ţară.
„Suntem în drum spre Chișinău. Sunt în mașină cu Mircea Lucescu și asistenții Emil Caras și Ognjen Vukoievic, sper ca până la ora 19:00 să ajungem la vama Ucrainei cu Moldova”, spunea Arcadie Zaporojanu, pentru Digi Sport.
Spre seară, vineri, aceștia au ajuns la Iaşi, de unde Lucescu a fost preluat de un autoturism venit de la Bucureşti, pentru că nu a fost de acord să înnopteze la Iaşi. Iar Zaporojanu a făcut cale întoarsă spre Chişinău, unde locuieşte.
Mircea Lucescu: După ce am ajuns la București, am vorbit cu Răzvan Burleanu, președintele Federației Române de Fotbal. Am vrut să facilităm ieșirea altor jucători străini din Ucraina, nu doar a celor de la Dinamo Kiev. Eram obligat moral să fiu aproape de acei copii. Acum trebuie să privim înainte. Dacă războiul va continua, sper ca UEFA să le dea jucătorilor posibilitatea de a se elibera (n.r – contractual), sau măcar să poată merge sub formă de împrumut undeva pentru a termina sezonul. Vorbim de băieți tineri, cu familii, trebuie să joace în continuare pentru că fotbalul este job-ul lor.
