Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit pe data de 30 noiembrie și este considerat primul apostol care a predicat creștinismul pe teritoriul fostei Dacii, în Dobrogea. Cu el încep astăzi Sărbătorile de Iarnă, prilej cu care îi felicităm pe toți cei care poartă numele de Andrei, Andreea sau variante ale lor.
Sfântul Andrei – Ocrotitorul României
Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât, în anul 1995, ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”. Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească națională, iar, din 2012, această zi a devenit sărbătoare legală, în care nu se lucrează.
Menționăm că pe 23 noiembrie 2018 a fost adusă în România mâna Sfântului Apostol Andrei, de către o delegație a Bisericii Ortodoxe Elene. Ea a fost adusă cu prilejul sfințirii Catedralei Naționale. La acest eveniment a fost prezent Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Iar, pe 30 noiembrie 2018, cu prilejul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cel de-al doilea hram al Catedralei Naționale, începând cu ora 9.30, în Catedrala Națională, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Preafericitul Părinte Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului și a toată Palestina, și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.
Origini
S-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe țărmul lacului Ghenizaret, în nordul Țării Sfinte. Din Sfânta Scriptură aflam că era fratele lui Simon Petru. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Având în vedere că Andrei era evreu, nu știm cu certitudine dacă numele Andrei era numele său real (acesta fiind de origine grecească). Potrivit cercetătorilor, numele Andrei era destul de prezent printre evrei, încă din perioada sec. II-III d.Hr. Pentru romani, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se crede că acest nume – Apostolul Lupilor – derivă din vechea denumire a dacilor, daoi (lupi), dar și de la simbolul lor, lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor dacice. Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei si că cel care era capetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre Peștera care i s-a oferit ca adăpost.
Sfântul Andrei – ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul
Sfântul Andrei, înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezatorul. Dorința de a-L urma pe Hristos se naște în el în momentul în care Sfântul Ioan rostește cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Însă, chemarea sa la apostolie se face mai târziu și este relatată de Sfântul Evanghelist Matei: „Pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El” (Matei 4, 18-20).
Când mai este Andrei menționat în Scriptură?
Scriptura îl descoperă pe Andrei la înmulțirea pâinilor și a peștilor (Ioan 6, 8-9) și după învierea lui Lazăr când, împreună cu Filip, îi spune lui Hristos că niște elini, veniți în Ierusalim cu prilejul sărbătoririi Paștelui iudaic, doresc să-L vadă (Ioan 12, 20 – 22).
Unde a vestit Sfântul Andrei învățătura lui Hristos?
Potrivit tradiției, teologilor și istoricilor, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. În Istoria bisericească, Eusebiu de Cezareea (+ 339/340) afirmă: „Sfinții Apostoli ai Mântuitorului, precum și ucenicii lor, s-au împrăștiat în toată lumea locuită de pe atunci. După tradiție, lui Toma i-au căzut sorții să meargă în Parția, lui Andrei în Sciția (Dobrogea – n.n.), lui Ioan în Asia”. Calendarul gotic (sec. al IV-lea) și Martirologiile istorice occidentale (sec. VIII-IX) susțin și ele ipoteza misiunii Sf. Andrei în Sciția. Tradiția că Sfântul Apostol Andrei a predicat la sciți, a fost reluată și de scriitori bisericești. De exemplu, calugărul Epifanie (sec. VIII), în „Viața Sfântului Apostol Andrei”, afirmă că între popoarele evanghelizate de el se numărau și sciții. Sinaxarul Bisericii constantinopolitane menționează ca Andrei „a predicat în Pont, Tracia și Sciția”. După un alt izvor, păstrat în același Sinaxar, Sfântul Apostol Andrei ar fi hirotonit ca episcop, la Odyssos sau Odessos (Varna de azi), pe ucenicul său Amplias, pe care Biserica Ortodoxă îl prăznuiește în fiecare an, la 30 octombrie. Probabil este Amplias cel amintit de Sfântul Apostol Pavel în epistola către Romani (16, 8). Prezența colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, închinate Sfântului Andrei, întăresc credința că acesta a vestit Evanghelia lui Hristos în țara noastră.
Moaștele din Patras
Sfântul Andrei a murit, ca martir, la Patras. Deși nouă ne este cunoscută tradiția care afirmă că Apostolul Andrei a murit pe o cruce în formă de X, se susține că această tradiție datează din secolul al XIV-lea. Nu se cunoaște data martirizării. Unii istorici o fixează în timpul persecuției împăratului Nero, prin anii 64-67, alții în vremea persecuțiilor inițiate de Domițian (81-96).
În anul 357, moaștele Sfantului Andrei au fost așezate în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfințirii acestei biserici. Cardinalul Petru de Capua va duce moaștele Sfântului Andrei în Italia, în catedrala din Amalfi, în timpul Cruciadei a IV-a. În anul 1462, în vremea papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus în Catedrala din Patras, în biserica cu hramul Sfântul Andrei.
