Miniștrii de externe din Uniunea Europeană se reunesc astăzi având pe agendă, cum era și de așteptat, situația din Ucraina. Miniștrii de externe ai G7 au trimis, la rândul lor, un puternic mesaj Moscovei. Nu se știe ce ecou vor avea aceste mesaje la Kremlin. Dar Vladimir Putin deja poate constata că i-au mai rămas foarte puțini prieteni în Occident.
După cum declara șeful diplomației române, Bogdan Aurescu, citat de Caleaeuropeană.ro, „este nevoie de o reacție unită și fermă a UE privind situația de securitate de la Marea Neagră”. Va fi încă un mesaj prin care Occidentul va avertiza Rusia asupra riscurilor unei eventuale invadări a Ucrainei, în condițiile masării de trupe și armament la granița acestei țări.
Grupul celor mai dezvoltate șapte economii ale lumii, G7, a avertizat, de asemenea, duminică, asupra consecințelor economice severe pe care Rusia le-ar suporta în cazul în care va alege calea militară. Reuniți la Liverpool, miniștrii de externe din G7 s-au declarat uniți în condamnarea Rusiei și au cerut Moscovei să detensioneze situația.
Kremlinul neagă că intenționează să invadeze Ucraina și acuză, de partea sa, o isterie anti-rusă din partea Occidentului. Dimpotrivă, Moscova este cea care acuză NATO că amenință Rusia. Aceasta din urmă și-a făcut cunoscută „liniile roșii” în relația cu Occidentul. NATO n-ar trebui să plaseze arme aproape de teritoriul Rusiei – ceea ce s-ar putea discuta – și Ucraina să nu fie primită în NATO. O condiție respinsă fără echivoc de Alianța Atlantică.
Chiar dacă Ucraina este departe de a îndeplini condițiile pentru aderarea la NATO, aceasta este o chestiune de principiu pentru Occident. Primirea unui stat în Alianță este doar o decizie a membrilor acesteia și nimeni din afară nu poate avea drept de veto.
Condiția pusă de Vladimir Putin seamănă, de altfel, cu doctrina „suveranității limitate” a fostului lider sovietic Leonid Brejnev, potrivit căreia statele din sfera de influență a URSS nu puteau lua decizii strategice fără binecuvântarea Moscovei.
În toată această situație tensionată, există și o veste bună
Washingtonul și Moscova vor continua consultările, după discuția online a celor doi președinți, de lunea trecută. În ce măsură se va găsi un teren comun în spațiul infinitezimal dintre cele două ”linii roșii” este greu de spus.
Dar Vladimir Putin poate constata încă de pe acum unde l-a dus politica sa agresivă. Dacă scurta intervenție din 2008 asupra Georgiei nu a avut un impact deosebit în Occident, reacția de forță la adresa aspirațiilor pro-occidentale a Ucrainei a schimbat fundamental situația.
Până acum câțiva ani, Kremlinul putea găsi în mainstream-ul politic din Occident, dacă nu prieteni sinceri, măcar adepți ai realpolitik-ului, dispuși să închidă ochii la diverse abuzuri și extravaganțe, de dragul unor avantaje economice. Și aceasta, spre exasperarea partenerilor de pe flancul estic, care atrăgeau mereu atenția asupra pericolului rusesc.
Timpul a arătat că est-europenii aveau dreptate
Iar azi, Vladimir Putin nu mai poate miza pe atitudini genul „business as usual” în marile familii politice europene. I-au mai rămas doar o mână de extremiști.
Rusia a anexat Crimeea și controlează de facto Donbasul. Acestea par succese indiscutabile. Dar există și un revers: Rusia și-a înstrăinat Ucraina pentru o lungă perioadă și a dat un impuls puternic ethosului național ucrainean.
Desigur, Vladimir Putin poate să nu țină seama de avertismente și să pornească la război. El mai poate smulge Ucrainei o bucată de teritoriu. Are această capacitate, din punct de vedere militar.
Dar nu le va putea scoate din cap ucrainenilor ideea orientării spre Occident. Dimpotrivă, îi va îndârji și mai tare.
Ovidiu Nahoi
