Am auzit cu toții despre procentele devastatoare ale analfabetismului funcțional din școlile românești. Pentru cei mai mulți dintre noi este o noțiune abstractă, însă hai să vedem cum se manifestă el în societate.
După ce a ieșit de pe băncile școlii, analfabetul funcțional ajunge să se angajeze și chiar să ia unele decizii. Pe această etichetă de la Supeco, din Oradea, el a scris „Ecuator”, ca proveniență a bananelor. Această noțiune el o știe, deoarece a învățat din clasele mici despre linia de demarcație de la mijlocul Pământului, numită ecuator. Mai târziu, când la Geografie s-a vorbit despre statele din America de Sud, elevul cu pricina ori a lipsit, ori n-a înțeles, alegându-se cu analfabetism funcțional. El nu a învățat că există și Ecuador, stat mare producător de banane, aflat pe linia ecuatorului, între Columbia și Peru. Oricum, un adevăr general este că bananele se fac la ecuator (și nu numai).
Desigur, cine a scris etichetele la Supeco, fosta Artima din Rogerius, are deja o anumită responsabilitate în sistem. Încetul cu încetul va mai urca în „grad”, dar analfabetismul funcțional „câștigat” în copilărie te poate urma ca un blestem…
