Cele mai frumoase tradiţii de Crăciun

0
154

Pentru mai mult de 2 miliarde de creştini, 25 Decembrie este sărbătoarea Naşterii Domnului, a patra mare sărbătoare după Paşti, Rusalii şi Vinerea Mare. De la începutul secolului XX, Crăciunul este şi o sărbătoare laică, celebrată de creştini şi de către necreştini, cu obiceiuri specifice fiecărei ţări. Crăciunul este celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, iar de-a lungul secolelor a devenit o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului, mult aşteptate de copiii din întreaga lume.

Primii creştini nu celebrau naşterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând că aceasta a avut loc în luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic). În anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie şi împăratul roman Aurelian a proclamat această dată „Natalis Solis Invicti”, festivalul naşterii invincibilului Soare. În anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima dată oficial data naşterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.

În 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează naşterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica să fie „zi sfântă” într-o săptămână de şapte zile şi a introdus Paştele cu dată variabilă.

Cu toate acestea, cele mai multe ţări nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legală decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun (25 decembrie), în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă: în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, iar în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea. În Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legală, în 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, în 1907.

Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine şi în satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor.

În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.

In traditia romaneasca, Craciunul a fost asimilat intotdeauna cu un cioban zeu, un mos care aduce daruri (cas, urda, mere, colaci, nuci si vin). Colindatul anunta Nasterea Domnului si este unul dintre obiceiurile de Craciun care se pastreaza cel mai bine in satele romanesti. Se spune ca este foarte bine sa-ti primesti colindatorii, pentru ca pe langa mesajul mistic pe care-l transmit, ei aduc binele si fertilitatea in gospodarie. Si-apoi, parca te simti mai roman daca-ti rasplatesti colindatorii cu mere, nuci, vin, colaci si turte (numite si “scutecele lui Hristos”) – asa cum se obisnuieste din stramosi -, decat cu cadouri cumparate, oricat de scumpe si de personalizate ar fi ele.

In anumite zone rurale, cel mai in varsta membru al familiei trebuie sa arunce boabe de grau si de porumb in fata colindatorilor; ulterior, cu aceste boabe vor fi hranite gainile, pentru a fi spornice la ouat. Iar daca vor fi aruncate in brazda o parte din aceste boabe, recolta va fi foarte buna anul urmator.

Pe Valea Muresului, se spune ca daca in ziua de Craciun, prima persoana care intra in casa este barbat este semn de bunastare si sanatate; tot pentru bunastare, oamenii tin masa intinsa toata noaptea.

Obiceiuri

O traditie spune ca in ajunul Craciunului nu se bea rachiu, bautura diavolului, pentru ca acesta isi bate joc apoi de cel ce-l bea. In Bucovina se spune ca nu e bine sa ai lucruri imprumutate in perioada sarbatorilor de iarna, asa ca in preajma Craciunului se recupereaza sau se restituie lucrurile imprumutate. In Moldova nu se da nimic din casa in ziua de Ajun, nu se arunca nici macar gunoiul.

In zona Banatului, focul din casa nu se stinge deloc in preajma ajunului, pentru ca anul care vine sa fie spornic si luminos. Sub brad se pune un colac, un carnat si o sticla de rachiu, ca daruri pentru Mos Craciun, si graunte si fan – pentru calul sau. In seara de ajun, baietii isi pun masti de femeie, iar fetele masti de barbat si pleaca in sat la colindat, unde sunt cinstiti cu colaci, carnati si rachiu sau vin.

Si in Transilvania se colinda in ajun de Craciun: dimineata colinda copiii mici, seara vin copiii de scoala care canta colinde la fereastra si primesc nuci si colaci, dupa care urmeaza flacaii – care sunt cel mai bine primiti in casele cu fete de maritat. Un alt obicei transilvan este colindatul cu “capra” – la care participa flacaii din sat si tinerii insurati. Un tanar este deghizat in capra si danseaza in curtea celor colindati.

Maramuresul este parca o zona predestinata traditiilor de Craciun. Acolo se intalnesc cel mai bine traditiile crestine cu cele pagane – este zona in care se desfasoara “jocul mosilor” (colindatorii sunt deghizati in mosi, care danseaza si le ureaza gazdelor sanatate si fericire). Toti colindatorii, de la mic la mare, sunt rasplatiti cu cate un colac (care simbolizeaza soarele), mere si nuci. In ziua de Craciun nu se spala rufele si nu se da nimic de imprumut. Ca o ciudatenie, se spune ca daca in acea noapte animalele dorm pe partea stanga, va fi o iarna lunga si geroasa.

Si pentru ca focul din casa nu are voie sa se stinga in noaptea de Craciun, se aseaza pe foc o buturuga mare, numita si “buturuga de Craciun”.

In Moldova si Bucovina, toate activitatile din ajun sunt considerate ritualuri pentru protectia gospodariei si a animalelor. Femeile coc in aceasta zi un colac in forma cifrei opt, care urmeaza sa fie afumat in primavara si pus intre coarnele boilor care ara pamantul. Masa de ajun trebuie sa contina 12 feluri de mancare si nimeni nu are voie sa se atinga de ele pana cand nu vine preotul sa le sfinteasca.

Un alt obicei este mersul cu “Steaua”, pe care-l fac copiii deghizati in magi – semnificatia lui s-a pierdut in timp, insa scopul era ca oamenii sa fie anuntati de nasterea lui Hristos.

In Oltenia se obisnuieste ca in ajun focul sa fie scormonit de catre toti membrii familiei (si chiar de catre colindatori), pentru ca anul urmator sa fie bogat si roditor, iar gospodaria sa fie protejata de boli. Dupa care se pregatesc “colinzile”, niste bete de alun curatate de coaja, care sunt trecute apoi prin fum de pin. Femeile batrane pregatesc atatia colaci cate “colinzi” sunt si apoi dau de pomana unui membru al familiei o “colinda”, o lumanare, un colac, nuci, mere, zahar si bomboane, rostind numele unui mort. Ritualul de ajun se incheie cu cina in familie, dupa care cei mici pleaca la colindat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.