Într-un interviu pentru Libertatea, politologul Cristian Preda cataloghează demisia lui Dacian Cioloș drept „un gest de abandon”, făcut la primul hop întâlnit, și afirmă că USR arată încă o dată că nu e pregătit să facă opoziție.
Dacian Cioloş și-a anunțat oficial demisia din funcția de președinte al USR luni seară, după ce Biroul Național al partidului i-a respins programul de reforme. Interimatul va fi asigurat de Cătălin Drulă, care a promis că va face opoziție „pe bune”. Politologul Cristian Preda crede însă că retragerea lui Cioloș zdruncină încrederea electoratului USR și nu exclude ca partidul, care la ultimul sondaj era creditat cu 12,5% și se afla pe locul patru în intenția de vot, să scadă sub 10%. Acesta subliniază și că disputele din interiorul partidului s-ar putea înmulți în perspectiva unui nou congres. „De când a pierdut guvernarea, USR nu a definit un profil de opoziție robustă și responsabilă. S-a victimizat, în loc să caute cine a fost vinovat pentru eșec și în interior, nu doar în afară; s-a miorlăit, în loc să critice argumentat adversarii, iar acum și-a permis luxul de a-l schimba pe președintele pe care îl desemnase cu doar patru luni în urmă. USR își taie craca de sub picioare, cu sentimentul că vede în această autosubminare un gest eroic”, spune Cristian Preda în interviul pentru Libertatea.
Cristian Preda: „Useriștii cred că anarhia pe care o cultivă e cea mai înaltă formă de democrație”
Libertatea: Domnule profesor, cum apreciați gestul lui Dacian Cioloș de a-și depune demisia?
Cristian Preda: E un gest de abandon. Unul surprinzător. Cu atât mai mult cu cât el intervine după doar patru luni de la alegerea sa ca președinte al USR. În toamna trecută, Dacian Cioloș a demisionat din poziția de lider al grupului Renew Europe ca să se ocupe 100% din timp de USR. N-a părăsit însă PE, care e o mașinărie foarte solicitantă. Iar acum, la primul hop, pleacă. Fostul premier știa încă din octombrie că majoritatea din Biroul Național îi e potrivnică. Și atunci de ce a cedat cea mai însemnată poziție deținută vreodată de un român în Parlamentul European? Ceva nu se leagă.
„Probabil că lui Cioloș îi va fi foarte greu să mai construiască un proiect prezidențial susținut de partid și se va mulțumi cu munca de birou de la Bruxelles și Strasbourg”
– Dincolo de refuzul Biroului Național de a-i susține proiectul, ce credeți că a dus la aceste neînțelegeri la vârf?
– PLUS nu a fost un partener al USR într-un proces de fuziune, înțeleasă ca o punere în comun a resurselor – umane, intelectuale etc. -, ci o altă facțiune „importată” în USR. Așa l-au perceput useriștii, așa s-au perceput până la urmă și foștii membri PLUS. Partidul fondat de Dacian Cioloș a devenit o tabără în spațiul anarhic al USR. Culmea e că useriștii cred că anarhia pe care o cultivă e cea mai înaltă formă de democrație. Nu vreau să-i rănesc, fiindcă sunt la ananghie, dar ar fi bine să evite asemenea confuzii ridicole. „USR nu e pregătit să joace rolul de partid de opoziție”
– Ce semnal transmite USR în aceste momente electoratului?
– Că e preocupat mai degrabă de treburi interne decât de problemele din societate. Dar și – iar asta e mai important – că nu e pregătit să joace rolul de partid de opoziție. Acest lucru e extrem de sensibil, fiindcă la putere nu va fi cooptat prea curând, iar extremiștii din AUR profită de slăbiciunile USR și dinamitează sistemul politic. Practic vorbind, guvernul, care e plin de incompetenți și corupți, nu are parte de o opoziție democratică articulată și credibilă. E o criză nemaiîntâlnită din 1990 încoace. Orbiți de orgolii, atât cei de la putere, cât și cei din USR nu văd catastrofa.
– Ce pierde USR din acest conflict intern? Ținând cont și de faptul că partidul s-a prăbușit deja în sondaje.
– Pierde încredere, și nici nu mai avea parte de prea multă. Numeroși votanți care nu erau afiliați la partid erau deja decepționați. Iar în interior nemulțumirea foștilor membri PLUS era și ea destul de mare. Mulți au plecat de când s-a făcut fuziunea ori au devenit pur și simplu inactivi. Tocmai de aceea, Cioloș a propus revenirea la o politică de atragere a militanților. Era o idee bună. Întrucât de acum încolo Cioloș va fi un simplu membru, e probabil ca vechii useriști să marginalizeze și puținele voci venite din PLUS care rezistaseră până ieri. Nu aș zice că partidul s-a prăbușit în sondaje în ultima vreme. Căderea e lentă și continuă de la candidatura lui Barna din 2019 încoace. Cioloș câștigase 2-3 procente, dar nu-i exclus ca demisia lui să readucă USR sub 10 procente.
– Dar există și riscul ca taberele din USR să se rupă de tot?
– Nu cred, fiindcă ele trăiesc din atmosfera de confruntare nesfârșită, pigmentată de răfuieli, excluderi, comploturi, referendumuri interne. Din păcate, Uniunii îi lipsesc tocmai acțiunile politice veritabile. Parlamentarii partidului sunt cvasinecunoscuti și, sincer să fiu, nu înțeleg de ce, fiindcă unii dintre ei au teme proprii și ar merita sprijin politic. Aleșii locali nu sunt nici ei susținuți de partid: acțiunile primarilor par să fie doar ale lor, nu ale USR. E greu să crezi că mai e vorba despre lipsă de experiență în cazul unui partid care face în curând șase ani în Parlament și doi ani și jumătate în consilii și primării. E rea-voință? Ce e? Mister…
„Cătălin Drulă a devenit prototipul politicianului «dur»”
– Cum vi se pare Cătălin Drulă în postura de președinte al USR? Va putea să restabilească ordinea în partid și să aplaneze neînțelegerile?
– Cătălin Drulă a devenit prototipul politicianului „dur”, de când a pus piciorul în pragul mafiei din chioșcurile subterane de la metrou. Nu sunt convins că asta e principala lui calitate. Fermitatea nu e neapărat simbolizată de „rangă”. Eu l-am întâlnit de mai multe ori în urmă cu trei ani și mi s-a părut că acțiunea sa politică derivă din educația lui: e inginer de sistem. Nu doar temperamentul său este mult diferit de al celor doi lideri de până mai ieri, ci și felul de a vedea activitatea politică, și anume așezată mai degrabă sub semnul organizării decât sub pavăza „bunelor sentimente” – cum o vede Cioloș – sau ca o gâlceavă fără cap și coadă – așa cum o cultivă Ghinea și Barna. Nu pot ghici ce va face ca președinte de partid. E evident că e singurul userist care, de la alegerile din 2020 încoace, și-a făcut un nume dintre cei care au avut portofolii în guvern sau poziții de autoritate în comisiile parlamentare. Deocamdată, va fi interimar. Nu-i exclus, pe de altă parte, ca în perspectiva unui nou congres, disputele să se întețească, fiindcă prima tentație a multora va fi vânarea pozițiilor ocupate de foștii membri PLUS, care au rămas fără sprijinul lui Dacian Cioloș.
– Mai are USR un viitor în politica mare?
– Spre deosebire de alte partide noi, create în ultimul deceniu, USR a reușit să treacă pragul și-n 2020, nu doar prima dată, în 2016. Celelalte – PPDD, PMP, ALDE – au ratat al doilea test electoral, după ce-l reușiseră pe primul. Acum un an și două luni, USR a crezut că drumul ei a ajuns la piscul gloriei. După opt luni – surpriză! – partidul ideal, fără pată, impecabil a pierdut guvernarea. De atunci încoace, USR nu a definit un profil de opoziție robustă și responsabilă. S-a victimizat, în loc să caute cine a fost vinovat pentru eșec și în interior, nu doar în afară; s-a miorlăit, în loc să critice argumentat adversarii, iar acum și-a permis luxul de a-l schimba pe președintele pe care îl desemnase cu doar patru luni în urmă.
„USR își taie craca de sub picioare, cu sentimentul că vede în această autosubminare un gest eroic. Când tu însuți nu crezi că ai un viitor, alegătorul nu ți-l va oferi”
– Cum vi se pare că arată scena politică în acest moment? Pare că doar PSD și UDMR au reușit să-și păstreze stabilitatea și să se țină departe de conflicte interne.
– La UDMR nu se întâmplă niciodată nimic destabilizator. Pur și simplu, atunci când un lider iese la pensie, vine altcineva, ales democratic. E singura formațiune care a fost în toate parlamentele postcomuniste. În PSD, specialist în decapitări interne, nu sunt deocamdată conflicte majore fiindcă partidul are în sondaje mai multe procente decât a avut la alegeri. Când vor cădea sub acel scor, vor căuta un înlocuitor pentru Ciolacu. În restul partidelor sunt conflicte: la PNL schimbarea lui Orban cu Cîțu nu a rezolvat ceea ce președintele Iohannis vedea drept urgența numărul 1 a țării – și anume un șef de partid care să fie și șef de guvern, fiindcă după ce Cîțu a fost ales la partid a pierdut guvernul, iar repetarea scenariului cu Ciucă în rol principal e improbabilă. Extremiștii din AUR sunt și ei divizați: formațiunea e, de fapt, un arhipelag în care pe o insulă sunt microbiștii lui George Simion, pe o alta e încartiruită legiunea antivaccin de sub comanda lui Claudiu Târziu, o a treia e controlată de rusofilii fanatici ai lui Călin Georgescu, a patra e ocupată de Diana Șoșoacă, iar a cincea e populată cu filosofii din școala lui Sorin Lavric, care jură că partidul e stavilă în calea Antihristului.
