Șefii PNL care nu l-au vrut pe Cîțu, dar au îndeplinit ordinul. Acum îl dau jos ca să-l propulseze pe Ciucă, pe care nu-l vor, dar îndeplinesc, nicio surpriză, același ordin.
Pe lângă ravagiile făcute de pandemia de Covid-19, România anului trecut a stat sub flamura nefastă a lui Florin Cîțu și a #echipeicâștigătoare. Încă din aprilie-mai 2021, nu a mai contat nimic altceva decât congresul PNL și alegerea lui Florin Cîțu ca președinte al partidului. Nu a existat resursă, legală sau ilegală, care să nu fie dirijată spre îndeplinirea acestui scop. Deși toți liderii PNL au clamat că partidul a câștigat alegerile din 2020, atât pe cele locale, cât și pe cele parlamentare, i s-a cerut capul lui Ludovic Orban pentru că, în realitate, le-a pierdut. Dar chiar și așa, învins, PNL a reușit să dea premierul într-un guvern de coaliție ce promitea să guverneze până în 2028.
A fost o estimare cu 7 ani prea optimistă. În momentul în care s-au terminat negocierile și căciulelile pentru funcții și sinecuri în coaliție, au început negocierile și mituirile cu funcții în PNL. Pierzând nenumărate sinecuri doar pentru a obține postul de președinte al Camerei Deputaților, Ludovic Orban și-a pierdut, peste noapte, o mulțime de susținători. Cei care îi juraseră iubire până la moarte s-au întors împotriva lui în momentul în care au fost nevoiți să renunțe la mașina de serviciu și alte avantaje venite în același timp cu funcția, cedându-le unor membri USR. A fost semnalul că Florin Cîțu începe să aibă șanse la șefia partidului. Baierele strânse ale bugetului de stat s-au deschis larg numai și numai pentru primarii PNL care au promis că la congres îl vor vota pe noul boss.
Klaus Iohannis, care nu l-a înghițit niciodată pe Orban, s-a poziționat încă de la început în favoarea lui Cîțu. S-a tărăgănat introducerea unor restricții severe până la începutul lui octombrie, numai pentru ca PNL să poată ține congres cu 5.000 de delegați, deși numărul cazurilor de îmbolnăviri și numărul deceselor cauzate de Covid creșteau vertiginos de prin august. Nimic, absolut nimic n-a fost precupețit pentru ca Florin Cîțu să triumfe. A fost sacrificată și coaliția de guvernare în acest scop, USR fiind alungat de la putere tocmai pentru a face loc unor votanți, chit că după aia aceștia își pierdeau funcțiile, iar, în favoarea unei noi guvernări frățești PNL-USR-UDMR.
România a fost blocată timp de jumătate de an, pentru ca un singur om să-și vadă împlinit visul de mărire. Nu s-au făcut reformele promise, s-au împrumutat bani în neștire, s-au făcut pomeni, s-au cumpărat voturi, angajații statului au fost puși să lucreze în interesul unei singure persoane. În momentul în care Florin Cîțu a câștigat președinția PNL, în urletele entuziaste ale lui Rareș Bogdan și în aplauzele umile ale celorlalți yesmeni, noul șef al urmașilor brătienilor era, însă, deja o firimitură de istorie. Președinte de partid, dar incapabil să mai convingă pe cineva să-l accepte ca premier, domnul Cîțu și-a trăit cu avânt cele cinci secunde de glorie inutilă. Era deja clar, încă de pe atunci, că nu va trece mult și baronii partidului îi vor cere capul, orientându-se după privirile pline de înțeles ale Măriei Sale de la Cotroceni. Dar îl știm pe președintele nostru: a-i compara viteza de gândire cu viteza de deplasare a unui melc ar fi jignitor pentru mult prea rapidul gasteropod.
După șase luni de la alegerea lui Florin Cîțu ca președinte al PNL, partidul a înțeles din clipirile lui Klaus Iohannis că e vremea schimbării. Că s-a făcut suficient loc pentru a-l aduce în fruntea partidului pe Nicolae Ciucă. Au apărut rapsozii care deja îi cântă și răscântă meritele și medaliile, pregătindu-l nu doar pentru funcție, ci și pentru candidatura la prezidențiale. Pe noi, contribuabilii care nu suntem membri de partid, ne interesează mai puțin cine conduce o formațiune sau alta. Nu ne-ar interesa nici acum ce se întâmplă cu domnul Cîțu, dacă alegerea sa, realmente recentă, nu ne-ar fi costat jumătate din an din viață și, cel mai probabil, miliarde de euro cheltuite pe mite electorale în interiorul PNL. Dar, dacă tot s-au hotărât să-l decapiteze pe irelevant, măcar să o facă repede, de data asta. Și nu cumva să se întindă prea în apropierea Paștelui, pentru că, la cât de mult îi lipsește simțul ridicolului, fostul Superman e capabil să-și lepede mantia roșie și s-o schimbe cu o coroană de spini, amenințând că va învia politic în doar trei zile. Ceea ce ar fi, totuși, o minune pe care nici toți dumnezeii reuniți n-ar putea să o realizeze.
Patrick André de Hillerin
