Din cei trei frați Chelu a mai rămas doar unul

0
446

În anii ’90, familia Chelu devenea un nume cunoscut în Oradea. Bătrânii Chelu ajunseseră cei mai longevivi vânzători ai săptămânalului România Mare, având ghereta unde este astăzi statuia lui Aurel Lazăr. Marin Chelu era fiul neadaptat, scriind la cederista Gazetă de Vest și publicând volume de versuri. A plecat dintre noi de mulți ani deja. Ceilalți doi frați Chelu erau gemeni și implicați în muzică, Florian Chelu fiind și om de cultură, mândru de legătura lui cu filosoful, poetul și eseistul Constantin Noica. El a ajuns cel mai bine, fiind angajat la stat, ca muzician, compozitor, artist. La Teatrul de Stat, mai precis. De acolo s-a și pensionat de ceva vreme.

După ce a plecat la București, apoi în Germania, Lucian Chelu s-a întors la Oradea, unde a devenit cunoscut pentru cântatul pe stradă

Boemul familiei, cel care a crezut în capitalism până la capăt, a fost însă Lucian, întors la Oradea după mulți ani de peregrinări. În pofida vremurilor în tumultuoasă schimbare, el a încercat să reziste ca artist profesionist, cântând pe stradă, mai ales în dreptul „podului intelectualilor”. Aceasta nu a fost neaparat pe placul fratelui Florian, dar nu l-a putut opri. Lucian fusese „vaccinat” cu conceptul de libertate al artiștilor occidentali din perioada anilor ’60-’70 și nu a vrut să-și trădeze crezul. Și-a descoperit vocația la 15 ani: „L-am auzit prima oară la radio pe The Beatles şi i-am spus mamei: Vreau şi eu să cânt!” A început să studieze chitara, întâi cu profesor, apoi autodidact, nemulţumit de lipsa de pasiune a dascălului. A urmat şi cursurile Şcolii Populare de Artă, dar n-a mai absolvit-o: „Ce să fac cu diploma? Mi-a fost suficient atestatul, îmi dădea dreptul să cânt”, lămurea el.

De Ziua Națională, cu câteva luni înainte de a împlini 70 de ani, Lucian Chelu a trecut în eternitate. Nepoata sa, Alexandrina Chelu, și ea cântăreață, la fel ca mama și tatăl ei, scria pe facebook:

„Anunțăm cu profundă tristețe trecerea la cele veșnice a celui care a fost tată, frate, unchi, cumnat, muzician de elită și un om extrem de rezistent și capabil – LUCIAN CHELU, azi, 1 decembrie, cu doar câteva ore în urmă. A avut parte de o cruntă boală pulmonară, de ani de zile, care l-a răpus în ultimele 3 luni ceva mai agresiv. Ajuns la spital, a preferat continuarea tratamentului acasă, unde am avut grijă să aibă tot ce are nevoie un bolnav. În ultimele săptămâni mai mult la pat, simțeam că lucrurile nu merg foarte bine, a slăbit mult și i-a cedat inima într-un final. Drum lin, Luci!”.

Rămâne în sarcina lui Florian Chelu și a fiicei lui Alexandrina să se îngrijească de memoria celor doi frați și părinților, făcând ficăruia o pagină pe Wikipedia, cu poze. A fost o întreagă familie implicată în viața culturală a urbei și țării, iar acest lucru ar trebui cumva marcat în opinia publică.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.