Încet-încet, obiectivul pe termen scurt al lui Putin începe să se întrezărească.
Dupa ce a simulat o invazie în Ucraina, evident, dezmințită oficial, dar vizibilă din satelit, Duma a votat pentru recunoașterea independenței celor două „republici” separatiste din Ucraina, Donețk și Lugansk.
Între timp, „exercițiile” par să ia sfârșit și trupele ruse se retrag în cazărmi. Mă rog, niște tancuri plimbate cu trenul între halte, pentru ochii sateliților, nu e nicio retragere.
Dar când să se retragă rușii, ce să vezi, separatiștii ruși trag cu tunuri și mortiere în zonele fierbinți, tocmai recunoscute la Moscova ca „independente”. Urmează un război al declarațiilor între ucrainenii și pro-rușii din zonele fierbinți, un fel de muddy waters, cum face PSD când se ceartă cu PNL ca să nu mai ințeleagă nimeni cine-i hoțul și cine-i prostul.
Sigur, în asemenea condiții, Moscova nu poate să nu aibă reacție. Vezi tu, ei tocmai își retrăgeau trupele, dar ticăloșii de ucrainieni s-au încăierat cu pro-rușii, v-am zis noi… Și, uite așa, Moscova mai anexează două teritorii străine.
Obiectivul pe termen lung rămâne același. Să conteze și Rusia, cumva, oricum. Fiindcă, la cum arată acum, lumea se îndreaptă spre o bipolaritate, SUA-China, și lui Putin nu îi mai rămâne decât să caute protecție sub umbrela lui Xi. Mult trâmbițata alianță China-Rusia nu e nicio alianță. Rusia își caută un tătic și pare că și l-a găsit. Iar Xi e fericit, ca o cloșcă, că i-a mai venit un puiuț sub aripă. Unul care, pe vremuri, ehe!, părea înspăimântător.
Sebastian Lăzăroiu
