Fostul stat sovietic Kazahstan traversează în aceste zile cea mai mare provocare la adresa regimului autocratic, după o revoltă pornită de la creșterea prețurilor la combustibil, care s-a transformat într-o mișcare națională de contestare a clasei conducătoare, reprezentată de președintele Kassim-Jomart Tokaiev și de fostul lider Nursultan Nazarbaev. Autoritățile au trimis armata împotriva protestatarilor, au acuzat influența unor forțe străine în declanșarea protestelor și au instituit o blocadă internă a comunicațiilor prin telefon și internet.
Un bilanț actualizat în prima parte a zilei de joi arată că zeci de civili au fost uciși în ciocnirile cu poliția și armata, în condițiile în care o forță multi-națională din statele ex-sovietice, condusă de Rusia, s-a alăturat operațiunilor de reprimare a revoltelor. Informația provine de la un oficial din rândurile poliției kazahe, conform CNN.
Televiziunea de stat Khabar 24 a anunțat că au murit 13 membri ai forțelor de ordine iar peste 350 de oameni au fost răniți.
Prețul la GPL a explodat, la fel și furia oamenilor
Demonstrațiile au început în Mangistau, o regiune petrolieră unde guvernul a ridicat plafonul asupra prețurilor la gaz petrolier lichefiat la începutul acestui an.
Mulți cetățeni din Kazahstan și-au instalat pe mașini instalații GPL, pentru a profita de costul scăzut al acestui combustibil. După eliminarea plafonului, prețul GPL a crescut de peste două ori.
Creșterea prețurilor a fost doar picătura care a umplut paharul: nemulțumirile populației kazahe durează de decenii și vizează corupția endemică din guvern, dificultățile economice și inegalitatea distribuției veniturilor, toate acestea fiind amplificate în timpul pandemiei de COVID, potrivit organizației Human Rights Watch.
În timp ce bogățiile naturale ale țării i-au făcut foarte bogați pe cei din elita conducătoare, mulți oameni obișnuiți au simțit că au rămas „pe dinafară”.
Amnesty Intenational consideră că protestele reprezintă o „consecință directă a reprimării, de către autorități, a drepturilor elementare ale omului”.
„Ani de zile, guvernul i-a persecutat fără încetare pe disidenții pașnici, lăsând poporul kazah într-o stare de neliniște și deznădejde”, spune Marie Struthers, director pentru Europa de Est și Asia Centrală în cadrul Amnesty International.
Forța armată, răspunsul guvernului la protestele din Kazahstan
Autoritățile kazahe au declarat stare de urgență la nivel național până în data de 19 ianuarie, circulația pe timp de noapte fiind interzisă. În tentativa de a calma tulburările, președintele Tokaiev a ordonat guvernului să reducă prețul GPL la echivalentul a 11 cenți americani.
El a mai anunțat că prețurile la combustibili vor fi reglementate de guvern timp de 180 de zile și că în decursul acestei perioade va funcționa un moratoriu asupra creșterii tarifelor la utilități pentru populație. De asemenea, subvenția chiriei pentru segmentele vulnerabile ale populației ar urma să fie luată în considerare. Revoltele nu s-au calmat, însă.
Președintele kazah cere ajutor Moscovei. Moscova i-l acordă
Premierul Askar Mamin a anunțat demisia guvernului său, iar președintele Tokaiev a preluat controlul Consiliului național de Securitate, înlocuindu-l din funcție pe fostul președinte Nursultan Nazarbaev.
Tokaiev a promis duritate maximă în reprimarea protestelor. El i-a numit „teroriști” pe cei care au ocupat aeroportul din Almati și a susținut că mulți dintre aceștia ar fi fost antrenați militar în străinătate.
Tokaiev a cerut Moscovei ajutor militar iar Rusia a trimis „forțe de menținere a păcii„ pentru a „stabiliza și normaliza situația în Kazahstan”, după cum a anunțat prim-ministrul armean Nikol Pașinian. Trupele conduse de ruși au fost trimise în baza Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), din care fac parte Rusia, Belarus, Armenia, Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan.
Kazahstan, scurtă fișă a ultimelor trei decenii
Kazahstan este cea mai mare economie din Asia Centrală. Se învecinează cu Rusia la nord și cu China la est. Elita politică țării s-a lăudat adesea cu stabilitatea sa în regiune și a păstrat strânse legături cu Moscova. Acest stat are o populație de 19 milioane de locuitori, dintre care 20% aparțin minorității ruse.
Rusia folosește cosmodromul din Baikonur, situat în sudul Kazahstanului, pentru a trimite în spațiu misiuni cu echipaj uman.
CNN notează că furia protestatarilor care își riscă viețile în stradă se îndreaptă spre conducerea autoritară a țării.
Atât înainte, cât și după ce Kazahstanul și-a declarat independența, în 1991, scena politică locală a fost dominată de Nursultan Nazarbaev, fost lider comunist și apoi președinte al țării până în 2019, când a demisionat.
Nursultan Nazarbaev, ales în deceniul trecut președinte cu 98%
Ajuns la 81 de ani, Nazarbaev și-a numit în trecut apropiații și membrii familiei în funcții-cheie. Se crede că familia sa controlează cea mai mare parte a economiei Kazahstanului.
În afară de acapararea economică a Kazahstanului, Nazarbaev mai este cunoscut pentru faptul că a ordonat mutarea capitalei la Astana, oraș redenumit ulterior Nur-Sultan, după el însuși.
Într-un raport al Departamentului de Stat american dedicat drepturilor omului se menționează că alegerile prezidențiale din Kazahstan au fost marcate de nereguli și afectate de absența competiției politice reale, remarcă CNN. La aceste alegeri, Nursultan Nazarbaev a primit 98% din voturi.
Fostul președinte demisionează, preia o funcție-cheie, dă numele capitalei și este numit „Liderul națiunii”
În Kazahstanul post-sovietic nu au existat niciodată alegeri libere și corecte, adaugă sursa citată, citând observatori internaționali. Plecat prin demisie din funcția de președinte, Nursultan Nazarbaev i-a transferat puterea lui Kassim Tokaiev, dar și-a păstrat în continuare influența în cercurile decizionale. Până pe 5 ianuarie, a fost șeful Consiliului de Securitate și și-a păstrat titlul de „lider al națiunii”.
