Președintele Klaus Iohannis a eșuat dramatic în toate proiectele sale și a băgat România într-o fundătură din care nimeni nu știe azi cum va reuși să scoată țara transformată în stat mafiotizat – acestea sunt câteva dintre verdictele dure ale scriitorului și filosofului Gabriel Liiceanu. În emisiunea „Insider Politic”, difuzată la Prima TV, Liiceanu a făcut o analiză amplă a situației din țară și a perspectivei, caracterizând proiectul de căpătâi al șefului statului – „România Educată” – ca pe ceva „mult mai dramatic decât un eșec”.
Până la urmă, marele proiect “România educată” a produs doar “câteva cufere de hârtii”, compromițând ideea de reformă a sistemului de învățământ și de modificare a mentalului colectiv, acuză Liiceanu, care-și pune întrebarea dacă ideea inițială privind acest subiect chiar i-a aparținut lui Iohannis.
România nu poate ieși din situația actuală fără oameni care să știe să gândească și să fie calificați în meseriile lor, iar acest lucru ar fi trebuit pus în mișcare, dar „acest a rămas o coajă goală, un maldăr de hârtii”, este revoltat filosoful. “Dacă președintele actual al României ar face interviuri, n-ar putea să răspundă, să spună un singur lucru care s-a făcut”, legat de proiectul „România educată”.
Până la urmă, în urma lui Iohannis rămâne același sistem de contraselecție a valorilor care aduce în vârful statului impostori și corupți cu diplome și doctorate luate prin fals și hoție, mai spune Liiceanu.
Analiza lui Liiceanu privind România pe care o lasă în urmă Iohannis după două mandate de președinte
- „E ceva mult mai dramatic, de fapt, decât un eşec, pentru că, în clipa în care, dacă ideea a fost a lui, a candidatului la funcţie de atunci sau i-a fost sugerată, a fost de departe o săgeată înfiptă la ţintă. România nu îşi putea reveni din ceea ce trăia după ’90 decât dacă populaţia îşi schimba încet, încet mentalul colectiv (…) şi totul pornind de aici, de la o România Educată s-ar fi schimbat. Nu poţi să te apuci să faci căi ferate, şcoli, spitale cu oameni care nu ştiu să gândească şi nu au calificările cu pricina. Totul trebuie luat de acolo, de la bază, aşa cum a făcut Spiru Haret, care s-a gândit cum poate educa ţara pornind de jos, de la sate. Şi ăla a fost un moment formidabil.”
- „Ce s-a întâmplat pe urmă, cum acest proiect a rămas o coajă goală, un maldăr de hârtii, rezultate din activitatea unei comisii care să se ocupe de… să pună pe picioare România Educată şi care a produs câteva cufere de hârtii din care nicio literă în aceşti şapte ani nu a trecut în realitate, niciuna, de niciun fel. Dacă preşedintele actual al României ar face interviuri, nu ar putea să răspundă, să spună un singur lucru, care s-a făcut în orizontul proiectului România Educată.”
- „Ce este grav este că lucrurile astea, corupţia, diplomele furate, doctoratele furate la vârf, faptul că 60% din parlamentari, potrivit cărţii Nu tot ei, a lui Valeriu Nicolae, sunt impostori şi 75% sunt şantajabili, toate astea fac parte din contraselecţia valorilor care ar fi dus la o Românie cultivată, culturală.”
- „Culmea ea că, în 21 iulie, cred, anul ăsta, Klaus Iohannis a ieşit din nou la rampă şi a zis «nu se mai poate continua aşa, toleranţă zero la furt intelectual». Toleranţă zero. Şi l-a păstrat mai departe ministrul Educaţiei, pus să facă România Educată, pe cel care avea un CV plin de proiecte şi de gesturi care sprijineau pe cei care plagiază. Îl ajutase pe Ponta, se evidenţiase prin gesturi contrare României Educate, care privilegia pe cei care furaseră doctorate, care a vorbit de momentul T0, să uităm ce s-a plagiat până acum, să începem de acum cu nişte noi structuri, cu reforme. Totul era pe dos.”
- „Vorbele pe care le-a rostit Klaus Iohannis ca preşedinte, prezentându-şi programul, cele cu care a revenit în câteva rânduri, nu au avut niciodată nicio acoperire. De fiecare dată am căzut în plasa unor speranţe false. În clipa de faţă cred că nu mai crede nimeni că de aici va ieşi ceva. Nu a ieşit nimic, nici nu are cum să iasă,”
- „Nu poţi să accepţi că tot ceea ce scoate pe gură un politician totul de la A la Z e minciună, că totul e propagandă vidă. Nu înţeleg cum a ales (Iohannis – n. red.) acest slogan, că nu avea nimic comun cu facerea lui! Care este gravitatea lucrului? Că acest proiect, care ar fi însemnat o renaştere a României în spaţiul civilizaţiei occidentale, nu că a eşuat, nu a fost pus pe picioare niciodată, ne ia perspectiva istorică. Ăsta e lucrul cel mai grav. Pentru că oamenii care gândesc ce se întâmplă şi văd la lucru cinismul de a spune un lucru şi de a face cu totul altceva îşi dau seama că nu mai ştiu ce să vadă pentru România înainte. Nu ai perspectivă, noi nu mai avem în momentul de faţă perspectivă istorică. Nimeni nu mai are, nimeni nu poate să ştie cum vom ieşi din depresia de corupţie generalizată, de stat mafiotizat în care ne aflăm.”