Actorul Mihai Mălaimare, fost parlamentar PSD trecut apoi pe la PNL și UNPR, și-a pus pe lista dorințelor pentru 2022 ieșirea României din Uniunea Europeană, demiterea lui Iohannis, alegeri anticipate și naționalizarea „avuțiilor patriei”, printre altele. Postarea sa, dispărută între timp de pe Facebook, a generat o puzderie de reacții, ceea ce a dus la un alt text, în care actorul s-a explicat.
Discursurile lui Mihai Mălaimare, pe contul său de Facebook, împletesc declarațiile de dragoste pentru România cu dezamăgirea față de propriile opțiuni greșite, ura împotriva Occidentului și disprețul bine camuflat față de tinerii care pleacă afară „la spălat de vase și chiloți”.
Textele cunoscutului actor sunt bine construite, șlefuite cu o tușă autocritică și ispitind chiar puțină compătimire din partea cititorului. Ar putea fi chiar convingătoare pentru cei care nu știu, de pildă, că acum câțiva ani intra fără să-i pese, la volanul unei uriașe mașini de teren de 100.000 de euro, printre oamenii de pe străzile pietonale ale Centrului Vechi.
„Da, eu visez o Românie scăpată din ghearele UE”, menționează Mălaimare într-o altă postare, argumentând cu două idei contradictorii. Pe de o parte se plânge că românii fac muncă de mâna a doua în Occident (fără să se întrebe dacă aceia care „spală vase” sunt calificați să facă altceva sau dacă au o opțiune mai bună în România), iar pe altă parte reclamă că același Occident ne fură „creierele fulminante” ca să o ducă bine acolo (din nou, omită să spună că tocmai partidul său îi alungă și pe unii, și pe alții, de 32 de ani, prin corupția distrugătoare care le răpește orice șansă de a se realiza acasă).
Mihai Mălaimare constată plin de ciudă: „Dar tinerii care sunt astfel furați trăiesc bine și se bucură și la urma urmelor, ei fac istoria în acest moment, nu eu”.
Mostre din gândirea actorului Mihai Mălaimare
31 decembrie 2021: „Nu știu ce va fi în 2022, dar știu exact ce mi-aș dori să fie:
– Roexit;
– demiterea lui Iohannis;
– alegeri anticipate;
– naționalizarea principalelor avuții naționale;
– pedepsirea exemplară a celor care au vândut și tâlhărit România;
– decizii clare în dosarele privind Flota, crimele de la Caracal, amestecul serviciilor secrete în Justiție;
– abolirea Legii Măgureanu (aceea care dădea dreptul serviciilor secrete să aibă activități economice);
– ……………………………….. etc.
Îmi doresc o Românie sănătoasă, mândră și muncitoare.
În ceea ce mă privește, îmi doresc să fiu sănătos, restul le știu face singur!
Vouă, vă doresc să aveți puterea de a vă privi și de a judeca fără părtinire, corect, ținând cont de dreptul fiecăruia în parte la o viață normală, de Om.
Sfinxul din Bucegi nu există decât în măsura în care noi credem în el și în tăcerea grăitoare cu care se înconjoară.
Vă doresc să vă întâlniți cu oamenii care poartă energie pozitivă, care vă pot arăta drumul, care vă pot ajuta să vă ridicați! Ei sunt, trăiesc printre noi, nu ne părăsesc decât dacă nu dorim să-i vedem, nu dorim să avem parte de bucuria de a fi împreună cu ei.
Să aveți Sărbători cu liniște și pace. Nu vă îmbătați prea tare căci ne așteaptă un an crâncen și în bătălia care urmează fiecare braț va conta!
La mulți ani celor și doar celor care găsesc o secundă pentru a se gândi la România!
3 ianuarie 2022: „Văd că postarea mea despre ce mi-aș dori în 2022 se bucură de mare succes, dar trebuie totuși să vin cu câteva precizări:
– sunt un om bătrân, la sfârșit de carieră, un om care nu se mai poate și nici nu trebuie să se implice activ în viața socială, este apanajul tinerilor.
– am fost un om activ, implicat în meserie și politică și trebuie să recunosc că au trecut pe lângă mine, pe lângă urechile mele, pe sub mâna mea chiar lucruri care astăzi mă revoltă. Au fost distruse fabrici cu acordul nostru al tuturor, nu-mi amintesc să fi ieșit eu personal în stradă împotriva acestei decizii. Am încercat pe căile normale să opresc distrugerea fabricii de sticlă de la Dorohoi, de exemplu, dar nu m-a băgat nimeni în seamă. Democratic, sunt, cu alte cuvinte, părtaș la lucrurile și faptele care astăzi mă revoltă.
– am încercat să dau o lege a teatrelor care ar fi ajutat breasla să ajungă la rangul de demnitate pe care îl merită și am fost împiedicat de niște figuranți vopsiți în sindicaliști care și-au propus, în pofida mea, profesionist care mă respect să «salveze teatrul românesc». Și niște figuranți amărâți au găsit mai multă înțelegere la liderii partidului meu decât mine, iar astăzi, breasla se zbate fără soluții, învârte aiurea Legea managementului și o face așa până la loc comanda. Am fost tânăr, am fost puternic și am fost învins de niște tineri slabi în fapte dar tari în gură. Aceasta este realitatea care, sigur, mă revoltă, dar nu mă pot deroba de vină. Democratic, este și vina mea.
– am salutat alături de ceilalți victoria zâmbitoare a lui Năstase privitoare la intrarea în UE și NATO. Nu am avut atunci niciun fel de îndoială și nu-mi amintesc să fi punctat cineva la acest capitol. Eram cu toții pe val, iar PSD-ul și eu alături, mai pe val decât ceilalți. Și iată, am văzut ce înseamnă UE și vedem. Avantaje? Circulăm liber (nu foarte liber, pentru că suntem considerați a fi o țară și un popor de mâna a doua), putem lucra în străinătate (la spălat de vase și chiloți mai ales – exagerez, evident dar marea majoritate a românilor care lucrează afară cam asta fac, munci de mâna a doua în construcții și alte paliere care sunt considerate de cetățenii de primă mână din UE drept înjositoare). Creierele fulminante sunt atrase afară ca să lucreze nu pentru țara lor, care fiind în UE ar trebui să fie UE și nu altceva ci pentru țările lor. Acest furt de inteligență sigur, mă revoltă, dar tinerii care sunt astfel furați trăiesc bine și se bucură și la urma urmelor, ei fac istoria în acest moment, nu eu.
Așadar da, eu, acum, sunt revoltat de prezența noastră înjositoare în UE, dar cine este vinovat? Am aplaudat, am băut șampanie, am strâns mâini cu reală bucurie atunci, am fost prost sau prostit, nici nu mai are importanță. Tinerii de astăzi se bucură de această situație pentru că niciun guvern în acești 30 de ani nu s-a gândit la țară și la binele ei. NICIUNUL! Tinerii chiar trebuie să se bucure, pot călători, pot studia afară, pot lucra afară, pot câștiga și se pot bucura de un trai decent, ubi bene ibi patria (țara este acolo unde este bine), noi, bătrânii de astăzi, plătim inconsistența civică a tinereții noastre.
Da, eu visez o Românie scăpată din ghearele UE, dar pentru asta ar trebui o clasă politică nouă, inteligentă (cu toate bacalaureatele și licențele date la timp și luate pe bune), ar trebui un popor care să muncească de-adevăratelea, ar trebui o voință civică reală, adevărată, consecventă, ar trebui o intelectualitate fără grăsime pe creier. Este imposibil, știți bine, procesul este fără întors, cel puțin în acest moment. Așa că eu rămân cu visele mele, în interiorul cărora mă simt minunat și activ și sper din toată inima să nu mor ori de câte ori mă trezesc la realitate.
Peste țara aceasta bate vânt de pustiu în clinchete de pahare ciocnite și râsete de oameni care se cred liberi și fericiți. Din când în când se mai aud niște scheunături de oameni bătrâni care stau la poartă și dau din gură aiurea, când ar trebui să-și scrie mare pe pereți, cu vopsea fosforescentă: țara asta a ajuns de râpă tocmai atunci când noi eram tineri și am fi putut-o salva!
Tinerilor de astăzi le place, le convine, sunt fericiți!
Nouă ne-a plăcut, ne-a convenit, am fost fericiți!
Pe stradă trece o mașină tunată, cu niște tineri veseli și zâmbitori care strigă în gura mare: La mulți ani, prilej cu care nici nu-mi mai aud gândurile darmite să le mai și traduc în cuvinte. Știu doar, este privilegiul bătrâneții, că atunci când vor ajunge la vârsta mea vor regreta, dar, sigur, va fi mult prea târziu.
Această țară a fost părăsită de noi toți în 71 (tezele din iulie) pe motiv că am urât pe unii și pe alții (poate pe bună dreptate) când ar fi trebuit, tocmai din această cauză să o iubim și s-o apărăm. Am știut pe cine urâm (comunismul și tot ceea ce a însemnat el) și am vândut țara și sufletele noastre celor care, ca și noi, au urât comunismul, dar ne-au urât și ne urăsc și pe noi!
Când ai o țară trebuie să o iubești, pentru că nimeni altcineva nu are de ce să o facă și nu o va face. Iar iubirea față de țară înseamnă în primul rând fapte, fapte nu vorbe! Iar acolo unde nu sunt fapte, cea mai bună soluție, civilizată și la locul ei este tăcerea. Vinovată sau nu, tăcerea te scutește de remușcări sau, în cel mai bun caz, nu ți le transformă în știri de presă rămasă fără subiecte.
Așadar, totul este tăcere… și urări sincere de la mulți ani!”.
20 decembrie 2021: „O domnișoară este foarte revoltată în vamă și pe bună dreptate, ceea ce se așteaptă este complet altfel. Spune domnișoara «așa ceva, în țara mea…».
I-aș spune că este și țara mea, dar este aproape sigur că va găsi cuvinte grele pentru mine, omul lipsit de viziune, omul care a ales să trăiască și să muncească în țara dumneaei, țara pe care a părăsit-o ca să spele vasele în cârciumile altei țări. (generalizarea este folosită numai pentru a susține teza).
I-aș spune că «țara ei» este exact așa cum a votat ea, adică o țară umilită de niște oligofreni pentru care dumneaei mi-a transmis mie, cel care trăiesc și muncesc în ceea ce și eu credeam că ar fi și țara mea, mi-a transmis, zic, «muie», adică m-a făcut cretin, comunistoid, om de nimic.
Domnișoară revoltată, ai dreptate, un român nu trebuie tratat așa oriunde ar fi și cu atât mai puțin de către români, dar eu îți amintesc că ai votat un neamț, un ungur și niște golani cu batistuță la rever în locul unei românce care a înfiat un copil (Viorica Dăncilă – n. red.), așa că nu ar trebui sa te lamentezi, binele făcut atunci ți se întoarce acum de către cei pe care i-ai preferat.
Dar să știi, nu trebuie să fii foarte necăjită, ne vom scula, vom face ordine, vom lega ticăloșii și trădătorii, iar dumneata, domnișoară, vei avea în continuare dreptul de a vota, dar doar în «țara ta», nu din țara celor care nu-și pot spăla singuri vasele și chiloții. Da, domnișoară, vom face ordine în ceea ce eu cred că este țara noastră!”.
